Un cititor al ziarului nostru ne-a chemat la Mînău, să constatăm dacă ferma de îngrășare a porcilor, ce funcționează în fostele grajduri ale CAP, poluează aerul, solul și pînza freatică ori ba.
Mînăul este un sat aflat la 4 km de Ulmeni. Din 2011, cînd adăpostuile au fost modernizate și populate cu purcei, locuitorii au simțit că viața lor s-a schimbat în rău. Aerul cu miros de bălegar de porc, evacuat de ventilatoarele fermei, este luat de vînt și îndreptat fie spre casele din sat, aflate la 100 de metri, fie spre cîmp. În primul caz, locuitorii trebuie să-și închidă ferestrele, să-i cheme pe copii în casă și să adune rufele puse la uscat, iar în al doilea, trebuie să lase jos munca la cîmp și să se întoarcă acasă.
Statul susține fermele poluatoare
Oamenii din localitate s-au unit și au făcut sesizări și reclamații, pe rînd, aproape an de an, la Garda de Mediu, care a amendat ferma de mai multe ori. Apoi la Direcția de Sănătate Publică, de unde a venit un expert cu un aparat de măsurat, dar tocmai în acea zi ferma nu a poluat aerul cu miros de porc. Cetățenii au chemat presa și și-au spus oful, însă nimeni nu a retras autorizația de funcționare a exploatației de porcine. Au fost și la un avocat, care i-a descurajat, cerîndu-le o sumă foarte mare, inclusiv garanție pentru pagubele produse fermei prin încetarea activității în timpul procesului (dacă judecătorii i-ar fi dat dreptate). În cei 10 ani de chin, au reușit să oprească activitatea zootehnică un an, după un control al Gărzii Naționale de Mediu, dar apoi ferma și-a reluat activitatea.
Cetățenii se revoltă în van
Consilierul local Lucian Konya ne spune că aerul miroase urît și iarna (pe 25 martie 2021, în centrul satului, am simțit mirosul de grajd în aer), dar vara devine greu de suportat și se simte atunci cînd vîntul bate dinspre fermă spre sat. Este afectată și apa din fîntîni, locuitorii n-o pot folosi pentru gătit. Este afectată și apa pîrîului Cerna, în care varsă apele uzate din fermă, printr-un canal lung de 1 km. Poluarea este maximă cînd în cele patru adăposturi se află 4.000 de porci grași. Dejecțiile animaliere ar trebui să fie administrate pe terenurile agricole, în perioada de vară, dar ferma nu are terenuri la dispoziție, iar operațiunea este scumpă, așa că fermierul umple bazinele pînă la refuz cu dejecții semilichide, care după o vreme fermentează și degajă mirosuri înțepătoare de amoniac pînă departe. Cam aceleași lucruri le-am aflat și de la ceilalți cetățeni cu care am vorbit: Ioan Besenyei, Gyorgi Ioan, Miclos Csaba și încă vreo zece, care însă au refuzat să-și spună numele. Cineva ne-a declarat că porcii morți sînt ținuți o vreme în curtea fermei, atracție pentru cîinii satului (vecinii s-au temut că ar putea fi o boală precum pesta).
În faliment fiind, funcționează în continuare
Un sătean ne-a informat că ferma se află în faliment, avînd datorii către Direcția Finanțelor Publice Maramureș și către alți debitori, licitația pentru vînzarea terenului de 3,3 ha și a clădirilor, prin licitație publică, va avea loc în 31 martie 2021, ora 11, la sediul lichidatorului din Baia Mare, suma de pornire fiind de 1,5 milioane lei, plus taxa pe valoarea adăugată. Falimentul a fost cerut de fermier și acceptat de Tribunalul Maramureș în 2016, dosar 2.360/100. De atunci, timp de 5 ani, s-au făcut tot felul de expertize și tabele cu creditorii (nici măcar amenzile n-au fost plătite, dar nici datoriile bugetare). Lichidatorul vinde și 7 autoturisme, din care două au marca Mercedes, la prețul de 10.000 euro.
Din datele publice, accesibile oricui la Tribunalul Maramureș și la Fisc, am aflat că firma în faliment are activitate principală de comerț, probabil cu vin, iar după declararea insolvenței și apoi a falimentului, a avut loc sigilarea bunurilor din averea debitoarei. Cu toate acestea, ferma nu s-a închis, funcționează și azi, așa că poluarea continuă să-i deranjeze pe vecini. Ferma nu respectă legea mediului, de vreme ce dejecțiile dau pe dinafară. Instituțiile de stat cu atribuțiuni de control nu-și fac datoria, ferma e în faliment, „nu mai putem să o controlăm”. Iată că ferma în faliment funcționează de ani de zile (pe altă firmă), deși oficial este sigilată.
Oficial, nu există poluare, deși o simte tot satul
Am fost și la fermă, însă porțile erau încuiate și nimeni n-a ieșit să discute cu noi. În curte, era un autoturism. Am făcut fotografii peste gard, în fața fermei, dar și în spate, unde se află bazinele de dejecții pline ochi, iar apa se scurge prin gard în grădinile a trei cetățeni și în canalul de desecare, de unde ajunge în cele din urmă în rîul Someș, debitul fiind de 2-3 litri de urină de porc pe secundă, după aprecierea noastră și a unui cetățean care ne-a însoțit. Altădată, dejecțiile erau împrăștiate pe terenurile agricole, dar acum curg la vale prin gard. Cetățenii invită Apele Române, Garda de Mediu, Direcția Sanitar Veterinară, Direcția de Sănătate Publică, Direcția pentru Protecția Mediului să-și facă datoria. Primarul Lucian Morar ne-a spus că ferma nu are autorizație de funcționare de la primărie, dar funcționează în continuare, iar instituțiile județene ale statului nu intervin, deși au atribuția s-o facă.
Am vorbit la telefon cu administratorul firmei în faliment, care ne-a confirmat că ferma funcționează „pe altă societate”. A recunoscut că din fermă curg „accidental” dejecții în canal, dar vine „azi” urgent un tractor și rezolvă problema. Iar poluarea aerului „nu există”. Dar am simțit-o cu nasul meu!, i-am spus. „Atunci să nu mai producem nimic în țara asta…”, a zis nervos domnul A.S.
