Raportul UNICEF, despre care scriam ieri, arată mari carențe în ceea ce privește educația sexuală. Arată că este nevoie de măsuri educative pentru grupurile de adolescenți dezavantajați social și pentru cei care au abandonat școala, ceea ce sporește riscul pentru un comportament sexual riscant și apariția unei sarcini nedorite.
Că este nevoie de programe de planificare familială adaptate cadrului socio-cultural în care trăiesc aceste adolescente. Este nevoie de politici publice integrate care să vizeze educația sexuală, sensibilizarea comunității asupra nevoilor specifice în domeniu și asigurarea unor servicii adaptate profilului psihologic și emoțional al adolescentului: inițierea unei reforme legal-administrative care să înlăture barierele ce îngrădesc accesul minorilor la informații și servicii de sănătate a reproducerii și sexualității; revizuirea și adaptarea cadrului legal privind politicile de sănătate a reproducerii; introducerea în programa școlară a educației în domeniul sănătății reproducerii și sexualității, în acord cu standardele internaționale și axarea programelor pe valori și pe crearea de obiceiuri comportamentale responsabile.
Se simte nevoia reorganizării serviciilor de planificare familială cu inițierea unor servicii prietenoase pentru adolescenți și tineri și identificarea posibilităților de a reface rețeaua de cabinete de planificare familială/servicii de sănătate a reproducerii. Țările care au implementat programe de prevenire s-au bazat pe educația formală desfășurată în școli. În literatură, sunt menționate și programe care se adresează părinților copiilor adolescenți și vizează comunicarea mai bună între aceștia. În experiența altor țări care au avut rezultate remarcabile, educația oferită prin intermediul școlilor a fost apreciată ca fiind una eficientă, deoarece se adresează întregii populații vizate. Lecții de învățat!
