După Primul Război Mondial, regele Ferdinand a împroprietărit satele cu păduri și pășuni urbariale, cîte 3-4 jugăre pentru fiecare fum (casă), astfel ca sătenii să aibă lemne de foc/construcție și iarbă pentru animale. Țăranii au devenit independenți economic, n-au mai depins de marii proprietari de terenuri și pe baza aceasta satele s-au dezvoltat, au progresat, țăranii au cîștigat stima necesară de sine, nu și-au mai plecat capul în fața boierului locului, spunîndu-i umil: Măria-ta!
A venit colectivizarea și pășunile urbariale au fost administrate de cooperativele agricole de producție, dar comuniștii nu s-au atins de aceste terenuri bune de pășunat (pentru ciurda/cireada satului, în cazul vitelor; turmele satului, în cazul oilor și caprelor; turma de porci, în unele sate; stava cailor, în altele; sau cîrdul de gîște și rațe, în cazul pășunilor sătenilor de pe lîngă rîuri).
După Revoluția din 1989, prin legile fondului funciar, pășunile urbariale au fost date în proprietatea comunelor/orașelor/municipiilor, cu specificarea satului împroprietărit de regele Ferdinand. Cu alte cuvinte, pe titlul de proprietate, la rubrica proprietar, apare numele comunei/orașului/municipiului, dar și numele satului proprietar. În consecință, deciziile privind administrarea pășunilor și pădurilor sătești trebuie luate obligatoriu cu acordul locuitorilor din sat. În caz contrar, cetățenii au îndreptățirea să se opună.
Dar primarii și consilierii locali se simt, adesea, stăpîni pe aceste averi ale satelor și iau decizii fără consultarea și acordul locuitorilor. Mii de hectare de pășuni și fînețe din județul Maramureș au fost înstrăinate de primari, iar sătenii rămași fără imașuri au fost obligați să vîndă animalele. O altă tehnică folosită de primarii puși pe căpătuială este lăsarea pășunilor în paragină, ca apoi să folosească acest argument în favoarea vînzării. (Noroc că pădurile nu pot fi înstrăinate în nici un fel, dar acolo se produc alt fel de fraude.)
Statul tolerează aceste fapte ilegale, cu argumentul că localitățile trebuie „să se dezvolte”, adică pe pășunile cedate gratuit e bine să apară fabrici, depozite, benzinării, stații de beton, aqua-parcuri, aeroporturi, sau case de locuit. Investitorii cinstiți pot să cumpere terenuri private, la valoarea pieței libere! Politicienii orbiți de capitalismul global folosesc argumentul că nu e normal ca la marginea localităților să vezi oi și vaci la păscut. De ce nu? Înseamnă că n-au trecut niciodată prin Austria, Germania, Olanda, Franța…
