Cele mai frumoase biserici din Maramureş!

Odinioară, Credinţa era o necesitate, un firesc, o pavăză a omului şi a societăţii împotriva necunoscutului. Fiecare sat avea biserica sa (una, nu trei, nu cinci). Fiecare mănăstire ava propria gospodărie, călugării erau oameni munciţi, vânjoşi. Cei 45 de ani de comunism au pus la încercare credinţa. Societatea se întorsese spre Om, chiar dacă nu în modul ştiinţific, logic, ci printr-o manipulare… Politica de atunci nu avea nevoie de sprijinul bisericii, cu un singur partid mare şi atotputernic. După 1989, Credinţa a revenit în vieţile românilor, cu bune şi cu rele. Printre ele, un concurs inevitabil de construcţie de biserici, în toate colţurile ţării, chiar şi cu riscul evident de a ignora vechile biserici, cele care au supravieţuit vremurilor, istoriei, năvălirilor tătărăşti, stăpânirii maghiare, comunismului, etc. Iată un motiv în plus de a vă readuce în atenţie cele mai frumoase biserici ale Maramureşului! Sau, aşa cum spunea un preot care vrea să îşi păstreze anonimatul, concursul de construit biserici noi nu a avut de-a face cu Credinţa cât cu trufia de a fi ctitor. ”Colegii mei de breaslă, deşi cu suflet şi cu bună credinţă, au înfăptuit păcatul trufiei, acela de a fi ctitori, chiar cu riscul de a da din ce în ce mai puţină importanţă bisericilor vechi, istorice.”

Cele mai frumoase biserici maramureşene

Susţinem şi noi ideea, ba subliniem ceva evident. Nu numărul de biserici arată credinţa, nici dimensiunea bisericilor, nici numărul de turnuri. Iată câteva mostre de frumuseţe.
Biserica de lemn şi piatră din Copalnic Deal, datată 1736, restaurată de câţiva ani, este o adevărată frumuseţe. O altă biserică de piatră, fapt rar datorită interdicţiei stăpânirii maghiare ca românii să zidească trainic, este cea din Coaş. Se explică doar prin faptul că localnicii aveau un statut special, acela de zidari şi vărari ai Cetăţii Chioarului, lucrau cu piatră şi cu var. Este datată în 1730. Evident, monument istoric. O altă frumoasă biserică românească de piatră se găseşte în Sarasău, pe Culoarul Tisei, care apare ca fiind construită în Evul Mediu, în secolele 15-16. În ea ar fi slujit, se spune, şi singurul sfânt al Maramureşului, Sf. Iosif Mărturisitorul, iar pictura ar fi fost refăcută de celebrul pictor Traian Bilţiu Dăncuş.
Dar înainte de a trece la celebrele şi suplele noastre biserici de lemn, trebuie menţionate alte câteva biserici foarte vechi din Maramureş, chiar dacă aparţin altor culte decât celui majoritar. Biserica reformată din Sighetu Marmaţiei, o adevărată lucrare de artă, este datată în secolele 13-14, dr în secolul 12 este deja amintită ca fiind acolo o biserică catolică. Mai mult, legendele vorbesc de aşezarea pe ruinele unui templu dacic, dar nu există nici o dovadă de gen. A fost atinsă grav de cutremure şi de incendii, dar străjuieşte în continuare. Tot Sighetul, celebru Babilon, are şi o frumoasă sinagogă, pe o uliţă, nu foarte departe de superba biserică reformată. O altă superbă biserică reformată are Baia Sprie, începută în 1700 şi terminată în 1890, dar pe locul unei biserici catolice şi a uneia reformate din 1547!!

Lemnul devenit sfânt

Se spune că românii din Ardeal nu aveau voie să construiască din piatră, mai cu seamă biserici, de teama fortificării lor. Aşa că au învăţat, în Maramureş dar nu numai, dovadă stau Sălajul şi Bistriţa vecine, să facă lemnul să dăinuiască. Trebuie însă s-o spunem. Nu toate bisericile vechi de lemn din Maramureş sunt frumoase. Nu toate cele din lista monumetelor UNESCO sunt acolo de frumoase ce sunt, cât din cauza vechimii sau a altor motive, mai omeneşti, mai de-ale societăţii. De exemplu, cea din Bogdan Vodă n-a intrat în listă din cauza diferendelor dar şi a apropierii de o biserică imensă, modernă. Cu un drum, trebuie să lămurim şi vâlva făcută de presa dornică de senzaţional în jurul ”celei mai înalte biserici de lemn din lume”, cea de la mănăstirea Săpânţa-Peri. În topul mondial al construcţiilor de lemn din lume, ea se află abia pe locul opt, cu 78 de metri înălţime, devansată şi de două biserici, cea luterană din Riga, Lituania, înaltă de 130 de metri şi de Sanctuarul Adevărului din Pattaya, Thailanda, de 105 metri înălţime, evident tot din lemn, încă în construcţie.
Avem în schimb superbe biserici de lemn, mai puţin cunoscute, nu din circuitul (inutil) al bisericilor de lemn. Cea de lemn din Inău, din Ţara Lăpuşului, are o lucrătură dintr-o arhitectură total diferită. E datată în 1689 şi e… altfel. La fel, cea din Buzeşti, datată în 1799, făcută nu în stil moroşenesc, ci în stil baroc!! O altă superbă biserică de lemn, şi ea atipică, este cea de la Poienile de sub Munte, cu specific ucrainean, construită în 1798. Alte biserici, unele mai suple, altele mai rustice, unele surprinzând din alte cauze, mai sunt demne de văzut la Ulmoasa (mică mică, minerească parcă!), Strâmtura (recent reabilitată), Remetea Chioarului (suplă!), Coruia, Cupşeni (alta foarte mică). Există şi construcţii religioase care nu sunt biserici şi merită atenţia. Chiliile de la mănăstirea Dealu Mare, chilia minusculă dinter dealuri de la Bârsana, turnul clopotelor de la biserica din cătunul Groape făcut din patru stâlpi de curent… sau chiar biserica de lemn de la Călineşti, care printr-o lucrare demnă de Cartea Recordurilor a fost lărgită şi înălţată pe loc, de iscusiţi meşteri maramureşeni, merită văzute. Mai mult decât complexele bisericeşti de la celebre mănăstiri, dotate cu fast food şi bancomate şi magazine de artizanat, plus nelipsita taxă de fotografiere…

Avem şi biserici urâte?

Sigur că avem. Cea de lemn din Baia Sprie, despre care regretatul meşter ieudean Găvrilă Hotico Herenta zicea că nu respectă nici măcar una din regulile bisericilor maramureşene. Cea din Vadu Izei care, pentru a i se justifica apartenenţa la un cult sau altul, a fost modificată încât arată precum casca unui soldat german de prim război mondial. Nici cu cea din Cimitirul Vesel de la Săpânţa nu ne-am prea lăuda… cu nefericitul amestec de verde cu albastru omniprezent. (n.r.- din cauza evidentă a ocolirii discuţiilor dar şi a lucrărilor, unii arhitecţi s-au ferit să se dea cu părerea oficial despre cele mai frumoase sau mai urâte biserici din Maramureş. Dar con­firmă tacit că nu era lo­cul unui bloc de zece etaje la mănăstirea Rohia. Sau că pe alocuri se exagerează cu sculptura în lemn, e deja prea mult). Alte biserici vechi şi frumoase care au fost anulate ca valore de excesul de zel sunt cele de pe Culmea Prelucilor. Într-adevăr, vânturile şi vremea dură a cerut ca bisericile să fie consolidate şi protejate. Dar vechile biserici de lemn, datate majoritatea de prin 1800, azi tencuite, văruite şi acoperite cu tablă, nu mai arată a biserici istorice. La fel, cu toată originalitatea, dar biserica din Strâmbu Băiuţ, lipită cu zid co­mun de căminul cultural/secţie de votare şi cu budă de lemn în curte, ba vizavi de o şcoală părăsită, arată şi ea nefericit. La fel, reamintim biserica de lemn monument istoric din Buteasa, cam prima din Maramureş care se dărâmă, este o ruină şi e proptită cu grinzi, să mai stea puţin-puţin…
În concluzie, este ce vedea în Maramureş în matrie de biserici? Prea este! Dacă faceţi abstracţie de bisericile UNESCO şi de circuitul turistic, puteţi avea plăcute surprize. Iar cele ce le-am amintit au avut în vedere doar imaginea bisericilor, exteriorul, dacă revenim asupra picturilor sau a istoriei câtorva, lista se dublează!!!