Tehnologia smart are la bază programe, la fel şi omul. Orice program se activează prin intermediul unor comenzi. Comanda umană presupune apariţia unor stimuli, emoţii, stări, situaţii care pot declanşa un anumit tip de comportament. Pentru a schimba comportamentul trebuie schimbat programul, trebuie făcută o resetare.
Specialiştii în psihologie ne spun că funcţionăm pe baza unor programe implantate la diferite momente din viaţă: unele în vremea celor 7 ani de-acasă – ferice de aceia care îi au! Altele vin de pe vremea deprinderii buchiilor, din adolescenţă, tinereţe şi tot aşa. Programele sunt acele obişnuinţe de a fi, a gândi şi reacţiona devenite, de-a lungul anilor, deprinderi. Orice deprindere repetată cu asiduitate se transformă în rutina care modelează personalitatea umană.
Lupta ideologică – o armă din arsenalul societăţilor umane
Înainte de a redeveni democraţi eram socialişti. Sau comunişti!? Tovarăşii ne-au aşezat după Cortina de fier ca nu care cumva să ne contaminăm de exploatarea omului de către persoană cum practica societatea capitalistă. De după cortină nu trebuia să se vadă cum trăieşte imperialistul, duşmanul poporului, cum risipeşte el şi se îmbuibă. Socialistul adevărat nu trebuia să vadă libertăţile capitalistului, ca nu cumva să intre la idei. Atunci se ştiau prea puţine despre duşmanii socialismului, despre traiul lor de zi cu zi, despre funcţionarea instituţiilor şi despre respectul faţă de lege, despre condiţiile lor de viaţă. Dar o dată pe săptămână îi vedeam pe cei din familia Ewing, pe J.R., Bobby sau Sue Ellen şi Pamela. Ce le mai plângeam de milă! Săracii de ei! Cum se bălăcesc în piscină! Cu siguranţă, viaţa lor era neîntregită pentru că n-au trăit mândria de a împlini planul cincinal în patru ani şi jumătate, nu i-au cumpărat pe „fraţii Petreu” (cei doi pui subnutriţi) şi nu s-au bucurat de splendoarea „adidaşilor”, a unghiilor aparţinând porcilor plecaţi peste graniţă la capitalişti, să le facă lor colesterol. I-am plâns oleacă, dar ne-am revenit. Ne-am descurcat!
Trocul, prima formă a schimbului de bunuri, bine folosit în socialism
În acele vremuri, descurcăreala însemna să lupţi pentru supravieţuire. Acela care lucra la abator fura carnea pentru a o folosi la troc. O schimba pe untul furat de la fabrica de lapte, ascuns te miri pe unde, pe sub îmbrăcăminte. Carnea se mai schimba cu săpunul Fa sau pe zahăr, pe ulei sau alte produse pe care le doseau comercianţii „pe sub mână”. Mari cucoane mai erau vânzătoarele vremii! Valutele forte erau cafeaua, BT-ul şi Kentul. De băutura aia cu miros de ploşniţe se bucurau numai ştabii de la partid şi doctorii. Toată lumea ştia pe cineva dispus să-l ajute dacă era şi el ajutat. Lipsurile erau de toate felurile şi în toate domeniile. S-a construit un sistem de cooperare şi colaborare frăţească pentru asigurarea plutirii deasupra organizării statale. Din… se făcea bici şi, culmea, pocnea!
Dacă apar stimulii potriviţi, programele revin în actualitate
Vremurile s-au schimbat: magazinele sunt pline, risipa creşte văzând cu ochii, belşugul este peste tot. Cu o mică condiţie: să ai bani! Şi nu puţini! Înainte erau bani, dar nu aveai ce cumpăra cu ei. Suntem capitalişti, dar ne comportăm ca socialiştii: să ni se dea, să slujim vremelnica stăpânire şi pe Tătucu` în mod necondiţionat, chiar şi atunci când deciziile luate de ei „ne doare”. Astăzi, omul de rând are o viaţă paralelă faţă de tovarăşii de tip neo care conduc ţara sau comunele patriei. Omul de rând a revenit la descurcăreala de atunci: trebuie să ştie pe cineva, care cunoaşte pe altcineva, care este prieten cu funcţionarul blazat şi închistat în proceduri birocratice pentru a rezolva o problemă. Dacă nu, amărăşteanul va umbla cu jalba-n proţap până-şi va rupe pingelele, căutându-şi dreptatea. La cine să se plângă? Înainte se plângea la „partid” şi, cu siguranţă, primea un răspuns. La care dintre partide să se plângă astăzi?!
Oameni noi cu apucături vechi
Programele, deprinderile, apucăturile revin atunci când apar stimulii specifici pe hard. Înainte fiecare se descurca, astăzi fiecare este pe cont propriu. Înainte omul de rând se ferea de autorităţi, azi calcă pe lege ca să-şi rezolve problemele! Înainte oamenii erau pe „programul” supravieţuire, azi s-a reactivat: fiecare pentru el! Înainte se mergea cu greaţă la alegeri ca să fie votaţi aceiaşi tovarăşi, azi se întâmplă exact acelaşi lucru, chiar dacă se numesc liberali, pesedişti sau userişti. Cu toţii se comportă ca nişte veritabili „neo”. Înainte era demagogia unui singur partid, azi ea vine cu mult belşug de la toate partidele! Activiştii de atunci s-au metamorfozat în susţinătorii fanatici de azi! Ei şi noi! Unii susţin masca, alţii susţin basca, unii vor în carantină, alţii vor la lumină! Asta să fie oare Marea resetare despre care se tot vorbeşte?!
Nevoia de resetare în sprijinul tinerei generaţii
A învăţa, a studia, a fi onest, a avea bun-simţ sunt „programe” bine întipărite în minţile multor generaţii, care au fost „construite” de oameni care credeau în valorile fundamentale. Dacă n-ai avut parte de un programator bun, ghinion!, cum ar zice cineva. Poţi înţelege importanţa educaţiei, a învăţământului, a culturii, a instruirii, a profesionalismului numai şi numai dacă ai fost programat în acest sens. Ar fi potrivit, poate chiar necesar, ca generaţiile tinere să aibă parte de programe bazate pe valori fundamentale, nu pe descurcăreală. Astăzi, mai mult decât oricând, este necesară o Mare resetare pozitivă, îndreptată cu gândul şi cu fapta întru apărarea tinerei generaţii din calea tăvălugului care (re)aduce năravurile şi apucăturile de altădată.
dr. Vasile Bîrle
http://www.prodatacons.ro/
