Se adună frunzele uscate şi fructele căzute pe sol sau mumificate în pom. Se elimină ramurile uscate. Se scurtează sau se taie unele ramuri, încît lumina să fie distribuită mai bine către cele care vor da rod în anul viitor. Se corectează coroanele pomilor, pentru a echilibra vegetaţia între bază şi vîrf. Se elimină lăstarii cu poziţie verticală din partea superioară a coroanei, pentru a simplifica efectuarea lucrărilor de tăiere din primăvară. Se recomandă îndepărtarea ramurilor bătrâne, pentru a face loc celor tinere, mai rodnice.
Tăierea pomilor fructiferi se face în perioada de repaus vegetativ, de cele mai multe ori primăvara devreme. Pentru a obține o producție ridicată și de calitate, este recomandat ca pomicultorii să efectueze tăierile în condiții meteo favorabile, în anotimpul potrivit. Toamna, după căderea frunzelor, se fac stropiri pentru diminuarea dăunătorilor, dar şi pentru controlul agenților patogeni. La meri, rapănul și făinarea sînt cele mai păgubitoare boli.
Rezistența la îngheț a pomilor poate fi crescută prin utilizarea substanțelor de fertilizare precum potasiul sau fosforul (în timpul vegetaţiei); tasarea zăpezii în jurul tulpinilor; protejarea tulpinilor de ger cu folie neagră sau coceni de porumb; generarea unor perdele protectoare de fum; încălzirea aerului din livadă (cu sobe), în cazul îngheţurilor din primăvară.
