Președintele a acționat pe parcursul unui mandat și mai bine pentru a smulge puterea din mâinile partidului majoritar de după 1989, și a reușit. Partidul majoritar de după 1989 a avut un prim președinte urmărit pentru crime împotriva umanității, un al doilea, corupt și condamnat la ani de pușcărie pentru corupție; un al treilea care a demisionat, delincvent și el, cu un doctorat plagiat, anulat în justiție; un al patrulea, încă în pușcărie, tot pentru corupție; un al cincilea-femeie- care nu cunoaște formula pentru aria cercului; în sfârșit un al șaselea, despre care se va vorbi după ce nu va mai fi președinte de partid majoritar.
Efortul Președintelui Iohannis de a smulge puterea din mâna „partidului majoritar” în sfârșit a reușit. Problema care se pune în momentul de față este: Cine va prelua puterea?
După cum evoluează negocierile la nivelul coaliției tripartite – pentru că nu există un câștigător – mă cuprind fiorii pentru că se profilează o situație în care cele ce urmează ar putea fi mai rele decât cele care au fost. Aici, mă gândesc ce aș face dacă aș fi în locul lui Iohannis. I-aș chema pe Orban și pe Barna, doi șefi de partid care ajung la putere cam așa cum a ajuns „Pilat în Credeu” și le-aș spune: Voi să renunțați imediat la președinția partidelor pe care le conduceți și să-i lăsați pe alții ajutându-i să facă ceea ce voi n-ați fost în stare să faceți. Voi ar fi trebuit să obțineți la alegerile din 6 decembrie 2020, împreună, peste 50%. Toți șefii de partid PNL, de la toate nivelurile, care au obținut sub 30% trebuie schimbați. Toți șefii de partid de la USR-PLUS de la toate nivelurile care au obținut sub 20% trebuie schimbați.
Printr-o astfel de acțiune s-ar înfăptui mult clamata restructurare a clasei politice și nu prin evadări traseistice. Rămâneți acolo și ajutați-i pe alții să facă ceea ce voi n-ați făcut.
Orban și Barna, nu aveți dreptul moral să aspirați la președințiile celor două camere din Parlament! Lăsați-i pe alții. Dacă actuala coaliție nu acceptă o astfel de schimbare, o astfel de restructurare, vom ajunge în cel mai bun caz acolo de unde am plecat, sau mai rău. După cum decurg negocierile la „Vila Lac”, acolo nu se urmărește interesul României, ci interese personale sau de grup. Cât despre UDMR, ca partid parlamentar este o normalitate; însă, ca partid în coaliția de guvernare este cea mai evidentă dovadă că politica românească este de slabă calitate.
Simon M.
