Cred că nu există oameni care să nu iubească florile. Sau să nu dăruiască flori. Sau să nu aibă măcar o floare în glastră, la fereastră. Fiindcă acolo unde înfloresc florile există și speranță. Un vechi proverb spune că atunci când nu mai ai în buzunar decât doi bănuți, să-ți cumperi cu unul o bucată de pâine, iar cu celălalt o floare. Amândouă îți ostoiesc foamea fizică și cea de frumos.
Iubesc florile care nu mor nici iarna. Am în grădinuța de la Desești trei tufe de yuka de grădină. Care rezistă frigului, iar vara fac niște flori incredibile. Nu degeaba zicea Buddha că dacă am putea vedea în mod clar miracolul unei flori, întreaga noastră viață s-ar schimba din temelii. Se spune că soarele a răsărit dintr-o floare de nufăr. Dacă pentru egipteni nuferii erau cele mai frumoase flori, pentru mine sunt cele mai armonioase flori, cărora le place să crească și în locuri mai puțin curate. Sau așa ni se pare nouă. Nici nu e de mirare că sunt florile cu cele mai multe semnificații mitologice. De la simbolizarea forței creației, la nemurire, de la glorie, la pacea sufletească.
Învățați să priviți altfel florile!
