În primăvară, am parcurs toate rutele din Maramureș, în plină stare de urgență, pentru a vedea cum au primit maramureșenii, chiorenii, lăpușenii, codrenii situația și virusul. Pe-atunci, n-avea întreaga Europă câte cazuri are acum România. Am decis să refacem traseul, să vedem ce simt acum maramureșenii, cu cuțitul la os?
Traseul ales a pornit din Baia Mare, a traversat Țara Lăpușului, am trecut din Groșii Țibleșului spre Botiza, am străbătut Valea Izei cu greu, din cauza șantierului, am coborât la Moisei. Am revenit pe Valea Vișeului până la Petrova cea izolată, am traversat muntele și am revenit pe Valea Izei la Strâmtura, pentru a reveni în Baia Mare pe la Cavnic. Aproximativ 250 kilometri de Maramureș…
Trebuie constatat că zona aleasă nu „geme” de Covid, cum e Baia Mare cu împrejurimile. Așa se face că pe măsură ce ne îndepărtăm de municipiu, mașinile de Poliție cu girofar, parcate la drum strategic, se răreau. Din păcate, și măsurile de protecție ale oamenilor se răreau… Așa se face că, dacă în Țara Lăpușului, inclusiv în oraș, toți oamenii purtau măști, ba erau destul de rari la vedere, cum treci munții spre valea Izei, totul devine „consultativ”, se comentează sau se dispută chiar. „Io nu mai știu ce să zic. Am avut cazuri, nu multe. Dar e un haos de nu se poate. La DSP am sunat și nici nu știau cine sunt, mă gândeam c-ar trebui să aibă contact permanent cu primarii, nu? Apoi am cerut ceva date, au zis că-s confidențiale… Să nu vă zic că am găsit în listă o persoană ce apărea a fi de la noi, dar am sunat-o și era în Baia Mare, pe Valea Roșie…”, spune un primar a cărui identitate o vom proteja. Și tot în Țara Lăpușului, o femeie ne spune, cu broboada la gură. „Nu-i de joacă, domnu… Am o soră în Spania, are Corona de aiesta. Zice că n-are putere să șadă. O mai avut ea năcazuri cu sănătatea, și operații grele, da’ o zis că-n veci n-o avut așe dureri și stare, nici după operații serioase! Nu-i de joacă!”
Trecem apoi munții Țibleș, pe Minghet, spre Botiza. Primele semne „de relaxare”. Unii poartă mască, alții n-o poartă, ba se uită la tine de sus, ca la un străin, ceea ce chiar ești, în acele părți. În vecini, la Poienile Izei, la doi pași luat simplist, culmea, primăria este închisă, cu totul, iar noul primar este acasă, în izolare, din cauza pandemiei. E o scenă cu care va trebui să ne obișnuim, din păcate, în ultimele săptămâni am găsit ușa închisă la primării precum Recea, Boiu Mare, Ulmeni sau Sălsig, ba și în Sighetu Marmației! Ieșim în Valea Izei, la Șieu, apoi spre Bogdan Vodă, Dragomirești și mai departe. Aici masca nu se prea poartă, sinceri să fim. Aflăm că sunt cazuri puține, dar medicii de familie din zonă (din nou, protejăm numele…)spun că sunt cazuri, destule, dar sunt oameni acasă, ce stau benevol izolați, cu simptome ușoare și fără teste făcute. Revine iar clasica problemă a lipsei de infrastructură medicală pe Valea Izei. Dacă vrei un test, o analiză, ai de ales între Sighet, Vișeu sau Borșa, la zeci de kilometri depărtare. Aflăm, culmea, aici, la 120 kilometri de Baia Mare, că unul dintre foștii prefecți e de asemenea bolnav și atrage atenția că nu e joacă, sunt stări rele, ar fi bine să te/protejezi. Ceea ce nu se prea întâmplă. În fara oamenilor care intră în magazine, în minimarketurile ce au apărut ca ciupercile inclusiv aici, nu se poartă măști. La ieșirea din Dragomirești, într-o curte, se ținea o înmormântare clasică, cu zeci de oameni, cu steaguri, în curte, cu oameni ieșiți în drum, ca de obicei. Am revăzut scena mai târziu pe traseu, la Strâmtura, zeci de femei reveneau de la o înmormântare, cu colaci. Toată lumea fără mască.
Continuăm traseul, constatăm că nici măcar muncitorii de la drumul județean n-au nicio treabă cu pandemia. Mai trist ca orice este că, într-adevăr, din mers, din mașină, am parcurs două sate (n.r. – nomina odiosa) în care NIMENI nu avea mască. Nici unul din cei pe care i-am văzut la drum nu avea mască… Coborâm spre Moisei, situația se regularizează oarecum, reapar mașinile de Poliție. Se mai poartă mască, fie și așa, neglije, sub bărbie sau sub nas. Da, într-una din primăriile în care am intrat, absolut nimeni nu purta masca… În Vișeu viața merge mai departe, mai cu, mai fără mască, echipaje sunt doar la intrare și ieșire din oraș, măști se pun la intrarea în market, spitalul e tot neterminat. Și povestea continuă până la Petrova, care este carantinată și sunt echipaje de polițiști peste tot. Chiar și pe ruta aproape necunoscută, pe legătura peste dealuri către Strâmtura, este un echipaj, care ne oprește. Sunt polițiști din Șieu! Sobri, respectuoși, opresc mașini, cer declarații, întreabă care-încotro. Primul semn de normalitate…
Revenim pe Valea Izei pentru a ne întoarce la seminormalitate. Așa cum ne spune un localnic… „N-o să crezi câți conspiraționiști sunt inclusiv aici, la nivelul cel mai de jos. Sunt oameni care cred niște prostii de ți se ridică părul pe cap. Și în fața evidențelor, a unui membru de familie virusat, ei încă au în cap conspirații…”. Ne punem însă întrebarea, la modul cel mai serios. Am parcurs Maramureșul în zi obișnuită, de marți. Ici-colo erau urme de târguri, mai modeste, ce-i drept. Pe alocuri au fost interziși cei cu haine vechi și chinezisme, vin doar cei cu de-ale gurii. Ce se va întâmpla în sărbători? La cum se vede, se va merge clar la biserică, în strai popular. Se va și colinda. Mai discret, dar se va întâmpla. Mesele de familie sau cu prietenii, chiar dacă vor lipsi cei reveniți din Occident, vor avea loc. Și toate astea pentru că, o spunem la modul cel mai serios cu putință, maramureșeanul a păstrat acel rusticism, în vorbă, faptă, gândire. Are nevoie de târg. De biserică. De înmormântare… ( n.r. -cum să nu te duci la cela, că și el a veni la mine??). Viața merge înainte, pe alocuri, ba pe undeva, în ciuda tonului nostru ușor îngrijorat, am revăzut semne de normalitate, în Maramureș. Nici urmă de pustietatea de astă-primăvară, când traversai sat după sat și nu vedeai țipenie… Există totuşi lucruri care nu au răgaz, nu stau în loc. Campania electorală continuă, firav şi împotriva oricarei logici. Tăierea de lemne la fel, ba e incurajată de oamenii rari…
