Mâine, 1 noiembrie, au loc alegeri prezidențiale în Republica Moldova. Fiind interesat de destinul acestui pământ românesc, am constatat că, pe la noi, preocuparea, pentru acest eveniment electoral, a fost extrem de timidă. Nu s-a vorbit, nici scris, aproape deloc despre alegerile de peste Prut. Deși ele sunt foarte importante pentru România, din perspectiva securității naționale. Nu este greu de deslușit acest rost. Actualul președinte Igor Dodon, cu aliații politici Usatâi și Shor, și-au declinat, în multe rânduri, ostilitatea față de România și simpatia față de Rusia. Cei care au afaceri cu România sunt mai temperați, pe față, în spate uneltesc vârtos împotriva noastră. Și blochează manifestarea spiritului românesc. Analizând relațiile dintre cele două țări românești, prin prismă geopolitică, ne dăm seama că povestea nu este tocmai simplă. De pildă, viitorul președinte al Republicii Moldova va trebui să se pronunțe în dosarul Transnistriei, în contextul conflictului din Ucraina.
Apoi sancțiunile intentate împotriva Rusiei, instituite după ocuparea Peninsulei Crimeea, afectează serios interesele economice ale Franței și Germaniei în Rusia. Unele compromisuri încheiate între Tiraspol și Chișinău sunt văzute ca un posibil model de urmat pentru Ucraina. Mai nou, unii lideri occidentali, care au state federale, nu înțeleg de ce opoziția de la Chișinău nu este de acord cu federalizarea Republicii Moldova. Demersuri s-au făcut, dar i-a oprit pandemia. Orice este posibil cu Igor Dodon în al doilea mandat. Se mai fac aluzii și la federalizarea României. Vedeți-vă de țările voastre! Indiferent de orientarea politicii internaționale a guvernului de la Chișinău, România este direct interesată de ce se întâmplă peste Prut.
Dincolo de discursul unionist, al unor politicieni români, folosit strict în scop electoral, politica României față de Republica Moldova este derutantă. Uneori tăcută. În jurnalul meu basarabean am notat două episoade care m-au întristat. Și m-au pus pe gânduri. Maia Sandu și Andrei Năstase sunt cei doi lideri proeuropeni, mai bine conturați, care se luptă cu Dodon. Dar se înfruntă și între ei. În luna iulie, Andrei Năstase a stat o săptămână la București, străduindu-se să fie primit de un ministru al guvernului român. Nu s-a întâmplat. După câteva zile, a venit Maia Sandu, fost premier, învăluită în tăcere. A stat o zi, s-a întâlnit cu președintele și premierul și s-a întors acasă. Președintele nostru nu a făcut nicio declarație de presă despre întâlnire. Dar nu s-a pronunțat în nici un fel față de alegerile de mâine. Poate pentru a nu da curs unor speculații la Moscova.
În schimb, președintele Partidului Popular European, polonezul Donald Tusk, și-a declarat sprijinul pentru Maia Sandu. Este diplomatul european care a vorbit în limba română la Ateneul Român. Un vocal europarlamentar român, din aceeași tabără politică cu Tusk, nu a susținut-o pe Maia Sandu, ci pe Andrei Năstase. Ce să mai înțeleagă electoratul basarabean? Și pe terenul proeuropean de la Chișinău se întâmplă ciudățenii. Andrei Năstase a făcut apel la Maia Sandu să se retragă în favoarea sa. În loc să fie un singur candidat unionist, sunt trei. Nici măcar cei mai importanți candidați proeuropeni nu au reușit să-și depășească orgoliile personale și să formeze o echipă. Dispersarea unioniștilor face jocul lui Dodon.
Politica României, față de Republica Moldova, se stabilește la Cotroceni și la Ministerul de Externe. Nici o reacție, ca să știm și noi, față de evenimentul electoral de mâine. Din partea puterii actuale, de la Chișinău, favorit se arată a fi Dodon. Opoziția o propune ca reușită pe Maia Sandu. Cu un buget firav, cu un electorat împărțit, ea mizează pe mobilizarea femeilor, ai căror bărbați sunt la munci în străinătate. Ia în seamă și segmentul electoral care i-a fost fidel și în campania de acum patru ani. Când Igor Dodon a învins-o la limită.
Se prevede, în turul doi, tot o confruntare între cei doi. Alegerile de mâine, de peste Prut, sunt importante pentru România pentru siguranța națională. Îmi amintesc că zilele trecute, ambasadorul Federație Ruse la Chișinău a acuzat Armata Română de crime în numele luptei pentru reîntregire. Cuvinte grele! Cine ne dă lecții de istorie și comportament diplomatic. Și de aceea alegerile de mâine ne privesc direct.
