Soluția demolării, inițiată și aplicată parțial în mandatul trecut, a revenit în actualitate. Până la un punct, edilul are dreptate și decizia este întemeiată. Construcțiile improvizate care au împânzit orașul și numai garaje nu pot fi numite, trebuie să dispară. Demolarea coșmeliilor, din zona Policlinicii de stomatologie și amenajarea unei parcări a fost o măsură necesară și justificată. Mai ales că, hardughiile s-au aflat aproape de km 0, din centrul orașului. Probleme complicate ridică garajele construite înainte și după 1989. Pentru construcția lor, proprietarii au avut aprobarea administrațiilor locale din vremea respectivă. Individual sau colectiv, pot dovedi că au fost construite cu acte în regulă. Uneori, garajele au avut prioritate față de blocul ce urma să fie construit în apropiere. Într-o zonă a orașului, pentru ca proprietarii să aibă acces cu mașina în garaje, constructorii, la comanda cuiva suspus, au deviat aliniamentul blocului. Ca orice contribuabil responsabil, mulți ani proprietarii au plătit doar impozit pe imobile. Ulterior concesionarea terenului, cu taxa aferentă, pe o perioadă determinată au devenit obligatorii. O decizie corectă și incontestabilă ce a consolidat legalitatea acestui gen de imobile. Față de proprietarii care fentează fiscul și nu-și plătesc dările, organele abilitate nu au decât să aplice legea. Pentru clarificarea juridică, cea mai bună soluție ar fi intabularea garajelor. În urma procedurilor, Primăria ce ar avea de câștigat, nu știu.
Lansată în spațiul public, soluția demolării generează controverse, iar punerea în practică fără discernământ, ar putea provoca reacții imprevizibile. Nu cred că Primăria, în urma unei hotărâri necugetate, ar fi dispusă să intre în conflict deschis, sau prin intermediul instanțelor, cu proprietarii garajelor. Nici să plătească mii de Euro drept despăgubiri, în contul demolării unor imobile private. Ce-i drept, din cauza nuanțelor policolore a tencuielii și ușilor, aspectul exterior al multor garaje lasă de dorit. Printr-o hotărâre de Consiliu local, proprietarii pot fi obligați ca de comun acord, să găsească o soluție pentru uniformizarea fațadelor. Demolarea nu ar rezolva problema parcărilor, prezentă în toate orașele sufocate de rable. Pe de altă parte, locul parcărilor sub, sau supraterane, un deziderat prea îndepărtat, este în zona centrală a orașului, în preajma centrelor comerciale, industriale, nicidecum în cartierele rezidențiale. Aspectul orașului nu depinde de prezența garajelor din cartiere. Care probabil pe unii locatari îi fac invidioși și răi. Mai degrabă Primăria are obligația să declare război tuturor imobilelor lăsate în paragină de pe vremea comunismului. Prezența lor în centru și la periferia orașului este cunoscută și nu de puține ori a fost adusă în atenția opiniei publice. Necunoscută rămâne destinația lor, plină de mistere, despre ele, administrația locală, în loc să vorbească, preferă tăcerea.
Prof. Vasile ILUȚ
