Vestea închiderii școlilor în luna martie a venit ca un moment de respiro pentru mulți liceeni la acel moment, fără a preconiza gravitatea problemei care avea să pună, ulterior, stăpânire pe toată lumea. Martie – ultima lună în care ne-am văzut nestingheriți zâmbetele, am rostit fără vreo urmă de îngrijorare clasicele replici „ce oră avem?”, „cine a știut tema?”, „cine mai are mâncare?”, am petrecut ultimele momente de normalitate împreună, fără măcar să bănuim faptul că acea „mini-vacanță” se va transforma într-o perioadă de câteva luni căreia nu-i vom spune nicidecum „vacanță”. La început, totul era neclar, îngrijorarea și indignarea creșteau proporțional cu zilele în care rămâneam în incertitudine, niciunul din noi neștiind ce se va întâmpla cu școala. Astfel, cu acest prilej a fost implementat sistemul de educație online, cu ajutorul căruia am reușit să ne continuăm materia, de acasă. După șase luni de izolare, ne-am întors mai nerăbdători ca niciodată la liceu, cu distanțare fizică, dar cu mințile unite spre același obiectiv. Trasee special prestabilite pentru fiecare clasă, pauze la intervale diferite de timp, măsuri stricte de igienă, prezența în formulă redusă la orele de curs, acestea desfășurându-se simultan și online, sunt doar câteva dintre multe alte norme adoptate în Colegiul Național „Vasile Lucaciu” Baia Mare pentru menținerea sănătății elevilor și profesorilor, respectiv pentru o educație prosperă însoțită de performanță. (Raluca Dan, Ionuț Viman – Colegiul Național „Vasile Lucaciu” Baia Mare)
