Pe actrița Aurora Prodan am admirat-o întotdeauna. Pentru arta de a trăi teatrul, dar și pentru arta de a fi femeie. De a ieși în evidență nu doar pe scenă, ci și în viață. Despre arta de a trăi teatrul, despre arta de a trăi viata, despre roluri și amintiri, despre curgerea timpului am vorbit cu domnia sa. O viață dedicată scenei, o artistă care a înțeles și a învățat că omul vine la teatru din dorința de a uita, pentru câtva timp, de viața sa. Cu roluri de la revistă, la comedie, sau dramă, semnul unui artist complex.
Am răscolit amintiri, am dat peste personaje, peste roluri, peste oameni dragi. Iar Anton Tauf este unul dintre ei. A regizat, pentru Aurora Prodan piesa „Și mâine e o zi”, de Franz Xaver Kroetz, un tulburător recital, care vorbește despre singurătate și despre speranță.
De la vigoarea și puterea femeii în „Femeie, doar femeie”, la tragismul singurătății, din „Și mâine e o zi”, din teatru, la viața reală a actorului, iată abilitatea de a trăi cu adevărat, la curajul de a te întâlni cu tine în tot ceea ce faci, de a trăi intens viața. Din bucuriile vieții înveți multe, dar și din trăirile actorului. Un parcurs prin viață, un drum care arată că timpul niciodată nu ne poate lua amintirile.
O femeie complexă cu o atitudine sensibilă,pozitivă și practică.Integritate profesională, familială și amicală. Multumim pentru asemenea exemple de viață.