Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a publicat un document pregătitor pentru Planul Național Strategic PNS 2021-2027, în care, pe 50 de pagini, experții ministerului fac o „analiză SWOT” a punctelor tari și slabe ale fermelor și exploatațiilor agricole din România. Prima dintre slăbiciuni este considerată a fi „numărul mare al fermelor mici”. A doua, „structura duală a exploatațiilor agricole”. A treia, „dotarea slabă cu tehnologie” (tractoare, mașini agricole și utilaje de procesare a produselor agricole).
Prima dintre nevoile constatate este aceea de susținere a fermelor mici, medii și de familie. Urmează: practicarea agriculturii „de precizie”, încurajarea cooperativelor, grupurilor de producători și a „parteneriatelor informale” de producție, depozitare, procesare și comercializare. O altă nevoie strategică este sprijinirea de către stat a producției agricole ecologice, montane și tradiționale. Scopul declarat al guvernanților este ca sectorul agricol să fie „inteligent, rezilient și diversificat”.
• Dar oare este o slăbiciune economică să avem multe ferme mici, țărănești și gospodărești?! Noi credem că, dimpotrivă, este un mare avantaj, având în vedere viitorul ecologic anunțat de Uniunea Europeană. Satele românești tradiționale sunt de regulă răsfirate, casele și grajdurile pentru animale se află unele față de altele la distanță mai mare de 20-30 m, astfel că poluarea cu mirosuri de grajd nu-i deranjează olfactiv pe vecini. Dacă adăpostul de animale este igienizat corect și depozitul de gunoi de grajd este izolat de sol și acoperit, poluarea mediului va fi nesemnificativă. Fără țărani, n-am mai avea pe piață produse de calitate. Diferența de valoare nutritivă și sanitară dintre un aliment „de casă” și unul „de fermă” (intensivă) este ca de la cer la pământ. Produsele „de casă” sunt superioare chiar și cele din fermele așa-zis ecologice.
Europenilor nu le plac exploatațiile agricole mixte („cu structură duală”), ceea ce este o eroare de politică agricolă. Țăranii știu că pământul trebuie fertilizat cu gunoi de grajd fermentat, așa că cine nu crește animale nu are de unde să procure îngrășăminte naturale, fiind obligat să utilizeze îngrășăminte de sinteză industrială, toxice în timp pentru sol. Chimicalele, pesticidele, erbicidele „ucid” microorganismele și insectele utile din sol (râmele).
Arătura adâncă și pregătirea patului germinativ cu freza și grapa cu discuri distrug structura solului, recunosc experții, așa că pe viitor se recomandă executarea de lucrări minime, pentru a ne apropia de gradul de eficiență energetică și protecție a solului asigurat de agricultura verde.
