Mai zilele trecute, mi s-a întâmplat să fac o călătorie, la Cluj-Napoca, cu profesorul de franceză Nicolae Weisz. Prieten vechi, de pe vremea când ne căutam cuvintele potrivite. Călătoria a fost pentru mine o desfătare, o descoperire a întâmplărilor care ne-au vegheat. Așa ne-am adus aminte că am fost în aceeași tabără literară, pe când eram liceeni, la Gâlma-Pietroșița, în serii diferite. Apoi, în viața din orașul de pe Săsar, ne salutam prietenește. Eu îi cunoșteam marile izbânzi, unice în felul lor. Călătoria despre care vorbeam a fost un fericit prilej de recuperare a unor fapte ale profesorului Weisz, dincolo de perimetrul catedrei. Mă refer la celebra trupă de teatru francofon, Dramatis Personae, formată din liceeni, care a devenit un simbol al Colegiului „Mihai Eminescu” din Baia Mare.
În drumul spre orașul de pe Someș, caut să provoc întâmplări din devenirea acestui joc extrem de folositor pentru multe destine de tineri. Profesorul, aplicând metoda modestiei, mă dezmiardă cu informații, pe care le știam ca o proiecție pe un ecran mai îndepărtat. Trupa domnului profesor Weisz este o minge luminoasă, care se rostogolește printre noi. Dar nu toți îi simțim mișcarea ei. În cei 27 de ani de existență, trupa a dat sute de reprezentații. A fost prezentă la câteva zeci de festivaluri internaționale de teatru francofon în vreo zece țări. Cum ar fi Franța, Canada, Ungaria, Cehia, Croația, Serbia, Olanda, Belgia și de multe ori în Italia. Profesorul a organizat ateliere teatrale, susținute de profesioniști ai scenei și profesori de la Facultatea de Teatru din Cluj-Napoca, cu scopul inițierii tinerilor în tainele scenei. Este cea mai valoroasă din țară, ține să precizeze profesorul.
Am în față un prieten, cuvântul nu este exagerat, căreia îi percepeam aura și izbânda unei construcții de excepție, dar îmi lipseau multe detalii care încheagă un succes. Da, am mai aflat că a inițiat, în anul 2002, un festival internațional al cântecului francofon numit „Chants, sons sur scene,” cel mai mare de acest gen din Europa. Se află printre inițiatorii festivalului de teatru contemporan pentru tineret, „Acting”, organizat în colaborare cu Facultatea de teatru din Cluj-Napoca. Cea mai serioasă din toată țara. Pedagogia și consecvența profesorului au format un curent teatral, în premieră, în Baia Mare. Și în Maramureș. Care a reverberat în țară și străinătate. Fiind vorba de recunoașterea valorii trupei de teatru Dramatis Personae, ea s-a bucurat de multe premii naționale și internaționale. Mentorul ei a primit cinstirea Statului Francez, acordându-i distincția de mare onoare de „Cavaler al Artelor și al Literelor.”
De obicei, călătoriile au și popasuri. Ale noastre popasuri au fost mai scurte, dar suficient de generoase pentru o recapitulare esențială. Am mai aflat, cu cărțile pe masă, că profesorul Nicolae Weisz este un traducător de mare forță. Mi-a confirmat și criticul literar Irina Petraș, și ea un pasionat traducător. Inclusiv din dramaturgi contemporani. Aici s-a întâlnit cu omul de teatru, profesorul Weisz. La un popas, l-am întrebat, așa, mai jurnalistic, câți dintre cei care s-au perindat prin trupa de la Colegiul „Mihai Eminescu” au urmat consacrarea scenei? Răspunsul m-a bucurat și pe mine. Răspunde profesorul: la ora actuală, din trupa teatrală, Dramatic Personae, sunt pe scenele țării 21 de actori și regizori. De la Naționalul bucureștean, la Teatrul Odeon, sau la teatrele din Târgoviște și Râmnicu Vâlcea. Inclusiv la Teatrul Municipal din Baia Mare. Așa actorii au deschis acest titlu.
Întorcându-ne spre casă, profesorul îi spune bunului său prieten din copilărie, profesorul Ștefan Dobrai, care ne-a fost călăuză în călătorie și cu muzică simfonică, că trebuie să facem un ocol pe la herghelia din Curtuiușu Mare. Mă întreb în gând: ce legătură are acum teatrul tinerilor cu herghelia? Ajungând la fața locului am mai constatat, încă o dată, inspirația eroilor acestei trupe. Cum pandemia asta a suspendat festivalul de teatru de tineret de la Arad, actorii anului 2020 și profesorul au decis să participe, pentru consecvență, cu un film într-o manieră inedită. Subiectul vine dinspre spiritul muschetarilor, cu știutul jurământ: Toți pentru unul, unul pentru toți! Am fost surprins când m-am întâlnit pe platoul de filmare cu patru actrițe-liceene. Erau Callista Birta, Anamaria Lazar, Ema Juleștean și Emma Baltoș. Și un muschetar, Alexandru Bote, student la teatru. Mi s-a spus că este o parodie, în cheie modernă, a cărții lui Dumas, ajungându-se la jurământul: Toate pentru unul și unul pentru toate!
Platoul de filmare a fost minuțios amenajat de stăpânul cailor, Nelu Seling, și de fiica lui Alexandra. Înaintea primului tur de manivelă, cu domnul profesor Dobrai ne-am retras spre casă. Actorii și profesorul Weisz au rămas pe platoul de filmare. Așteptăm filmul! Da, actorii și profesorul. Despre care voi mai scrie.
