Merg des acasă, în satul din care nu am plecat niciodată. Pe unii îi irită că scriu des despre Desești, satul nașterii mele, dar ei nu au fost niciodată pe Ulița Bisericii. Părerile de terasă nu le-am luat în seamă. Satul nu a stat degeaba, ci a găsit energie interioară să iasă în lume. În timp ce tăvălugul vremilor noi este neiertător, ca peste tot, acolo pe Mara am căutat varianta lucidă a duratei. Adică puterea Cuvântului. De aproape o jumătate de veac, satul a devenit o reședință a Poeziei. Dicționarul literaturii de la Desești cuprinde scriitori din Maramureș, România, Basarabia, Bucovina de Nord, Ucraina, Serbia, Ungaria, Franța, Israel, Elveția și chiar din America. O cruce, chiar în artă, are două brațe. Unul lipsea de la Desești. Trebuia să se împlinească o sugestie estetică horațiană, Ut pictura poesis! Adică poezia este asemeni picturii!
Crucea spirituală a satului i-a fost dat să o împlinească, într-un mod strălucit, preotul Ioan Ardelean, care, dintr-un izvor interior, a scris cerul satului cu miracolul culorii. Ca paroh al Bisericii satului a adus enoriașilor un discurs liturgic aproape de sufletul nostru. Este un preot cu har. Pe lângă harul altarului are vocația zidirii spirituale a satului. Așa a instituit Tabăra de Artă și Solidaritate de la Desești. Cu prezențe de prestigiu ale artei plastice românești. Devenite brațul de culoare al crucii. Peisajul satului a căpătat un fel de reflex de la Barbizon. Și așa preotul cu harul altarului a dat o nouă dimensiune așezării. Despre alte proiecte cutezătoare ale preotului Ardelean, pe teritoriul Deseștiului, vom mai vorbi. Sunt în desfășurare. Dar duminică, 9 august, energia plastică de la Desești a fost prezentă, simbolic, la Muzeul Satului din Baia Mare, în cadrul Festivalului „Repere, mituri, Identități”, ediția a-4-a (17 iulie – 30 august), organizat de Teatrul „Ararat”. Insituție creată de actorul și regizorul Claudiu Pintican. Acolo, într-o șură, din satul Preluca, au fost expuse câteva tablouri semnate de nume consacrate ale penelului.
Teatrul „Ararat” a fost înființat în anul 2008, actorul și regizorul Claudiu Pintican dorindu-și un mediu flexibil, unde să se poată exprima artistic. Este primul teatru independent apărut la Baia Mare. Încă de la început s-a impus cu un repertoriu curajos, fără complexe față de mari opere dramatice. Este un teatru mobil, care dă reprezentații și dincolo de clasica scenă. În spații neconvenționale, cum ar fi: cluburi, baruri, restaurante, săli de conferințe, săli de expoziții, sau chiar în aer liber. Cum s-a întâmplat și duminică seara cu spectacolul „Soacra cu trei nurori.”
Dar să revin la expoziția din șura cu paie, care a avut un nume: „Crucea satului.” Ca la orice vernisaj, au fost de față prezentatorii de fapte bune. Așa, în ușa șurii, au fost prezenți: Claudiu Pintican, omul cu ideea, Ilie Gherheș, din partea instituției gazdă, preotul Ioan Ardelean, custodele tablourilor, preoții Dorin Micu și Vasile Fodoruț, prof. Natalia Lazăr, artistul plastic Kovacs Bertalan și cel care scrie aceste rânduri. În fața noastră iubitorii de artă și tradiție maramureșeană, așezați după reguli pandemice. Cei din fața șurii au vorbit despre semnificația crucii în religie și în artă. Despre simbolurile satului maramureșean, relevate de cercetări sociologice de anvergură, din Școala lui Dimitrie Gusti. Discursuri aplicate, de la altar la catedră. Fiecare s-a referit la dimensiunea plastică, de valoare, imprimată de preotul Ardelean satului Desești. Dar și despre pedagogia estetică folosită de preot, și colaboratori, în inițierea celor tineri în arta plastică.
Nu uit întâlnirile de la Desești, în cadrul cărora s-a discutat, de către personalități cunoscătoare, despre starea satului maramureșean. Care, în forma valorilor fundamentale se află, precum arca lui Noe, construită din lemn de chiparos, pe muntele biblic Ararat. Adică într-un loc în care se mai poate salva. Crucea satului se află la o răscruce. Să alegem, până se mai poate, drumul cel bun. Numele teatrului lui Claudiu Pintican, cu vocația salvării actului dramatic, mi se pare nimerit. Iar manifestarea de la Muzeul Satului din Baia Mare, o lecție de meditat. În buna tradiție a ospitalității, am remarcat arta culinară asigurată de preoteasa Luminița și magazinul Făt din Desești. Cam așa se face un lucru bun. Care zidește. Mulțam Claudiu Pintican, mulțam părinte Ioan Ardelean!
