Coronavirusul a adus multe restricții. Este foarte contagios și pune în pericol viețile noastre. Trăim o realitate prea gravă ca să ne mai și amuzăm pe seama ei? Din contră: tocmai în momentele grele, umorul a fost arma care ne-a ajutat să supraviețuim.
Am fost și suntem consemnați la domiciliu, la purtat masca, la păstrat distanța. Unii sunt disperați că-și pierd locul de muncă, alții că li s-au terminat resursele, unii că nu pot să călătorească. Unii suferă de singurătate. Medicii au prea mult de lucru… Nu știm când vom scăpa, dacă vom scăpa de Covid 19…
Ne-am întristat, am plâns, ne-am temut. Am uitat să râdem. Negândindu-ne că râsul este o armă pentru sănătate. Despre nevoia de râs și de haz de necaz am vorbit cu umoristul Sorin Tănase și cu folkistul Ioan Horvath-Bugheșiu. O alăturare fericită, întrucât umorul se îmbină foarte bine cu muzica și nu fac rău nimănui.
Așa s-a conturat și ideea Festivalului de umor, Hilar Ion, care are loc la Baia Mare în 6 august, la Teatrul de vară, de la orele 19.
A venit virusul, a dispărut umorul?, l-am întrebat pe Sorin. Dimpotrivă, mi-a răspuns: Umorul este un fel de igienă psihică pentru oameni. Și la cele mai negre situații s-a făcut haz de necaz. Carantina le-a dat oamenilor nu doar timp ca să consume divertisment, ci și o experiență planetară comună pe care s-o disece.
Avem nevoie să râdem în momentele astea în care anxietatea umblă liberă pe străzi fără să-i ceară nimeni adeverință.
