Criza sanitară ne va obliga să ne schimbăm puțin obiceiurile. Era la îndemână să sui în mașină sau în avion și să pleci spre Grecia, Turcia, Bulgaria, însă noile evoluții arată că poate fi mai periculos decât pare. Așa că am întors privirea spre turismul nostru neaoș. Românesc, într-o primă fază, și nu ne-a plăcut ce-am văzut. Cum ar fi să focalizăm și mai mult, să vedem ce a rămas în materie de turism în Maramureș??
Stațiunile de ieri și de azi
Începem, firesc, din nordul Maramureșului. Săpânța a avut odinioară băì populare, cu ape sulfuroase și sărate, spre munte, dincolo de păstrăvăria silvică. Nu mai e. Dar, ne spune primarul Gheorghe Stan, există interes pentru redeschiderea băìlor, la primărie și-au anunțat intenția de a licita locația și izvoarele de ape minerale doi investitori, un localnic și un bucureștean. O locație maramureșeană pierdută, din cauza istoriei zbuciumate, este Solotvino, peste graniță, vizavi de Sighet, o replică a Ocnei Șugatag. Nu e, dar ape sărate mai avem, nu? Ceea ce ne duce pe valea Vișeului, la Coștiui. „Am terminat războiul cu băile Coștiui, erau date în concesiune, n-au făcut nimic, nu ne-au plătit. Ne-am judecat, am câștigat. Acum urmează să facem exact cum vrea Consiliul Local: închiriere, concesiune sau vânzare, dar trebuie să pornim odată, să relansăm stațiunea Coștiui. Sigur, după cum văd eu, cel puțin un milion de euro trebuie investit acolo, ca să fie atractive…”, ne spune Ioan Romaniuc, primarul comunei Rona de Sus.
Pe Valea Vișeului, alte stațiuni nu mai avem, dar avem puncte reale de atracție turistică. Orașul Vișeu de Sus are Mocănița, rețea serioasă de pensiuni, dar a avut și băi, la Valea Vinului, unde încet, primarul Vasile Coman reabilitează infrastructura rutieră.
„La acest moment, turismul își revine. N-am avut niciun caz de COVID, doar povești. Și-a revenit total, eu în august mă aștept la peste o mie de turiști pe zi. Nu doar pentru Mocănița și pentru Valea Vaserului, ci pentru tot ceea ce e de vizitat în Vișeu și în zonă…”, spune edilul.
Urmează Moiseiul, cel care și-a scos certificat și statut de stațiune balneoclimatică, dar încă nu este un pol de atracție turistică, sau Borșa, care din păcate a avut și băì, acele mofete celebre care… sunt istorie, și muntele fabulos. Doar în zona Borșa – Complex mai poți vedea acea atmosferă de stațiune, de turism, ce poate fi văzută în Vișeu. Cu condiția să te faci că nu vezi vechile hoteluri ruinate… Dar aici există și ape minerale, în Baia Borșa!
Revenind spre Valea Izei, iar poți găsi urme de turism, dar nu de stațiuni. La Dragomirești au existat băi „de pucioasă, sulfuroase și sărate”, izvoarele există dar băile vechi nu.
Pe această rută, Botiza mai are ape minerale, iar primarul Florea Poienar ne explică: „Da, următorul pas în a extinde oferta turistică a Botizei este un proiect de stațiune, de băi, pe Valea Sasului. Avem teren, avem izvoarele, trebuie să găsim o linie de finanțare sau investitor. Lucrăm la idee, la proiect.”
Înainte de a trece Gutâiul spre zona de sud, să nu uităm zona Mara-Cosău. Aici avem singura stațiune funcțională în Maramureș, Ocna Șugatag, unde chiar dacă ștrandul și băile și vechea stațiune pare desprinse din anii ’70, de asemenea cam pustie la fiecare moment al trecerii noastre, pensiunile înfloresc. Și-au făcut piscine cu apă dulce și cu ape sărate, de asemenea lacurile sărate naturale din vale sunt amenajate și se face turism.
Și la Călinești pe munte au fost băi populare. Salutăm însă inițiativa privată a câtorva ofertanți de turism (nu-i numim, din motive publicitare) care au lansat o idee a ciuberelor cu ape de diferite rețete, de la apă sărată la apă sulfuroasă, sau cu extract de plante. Bună idee, merită dezvoltată!
Dincoace de Gutâi, altă poveste. Culmea, numai Țara Lăpușului are câteva zeci de izvoare minerale (n.r.- să facem clar distincția dintre ape minerale carbogazoase și ape minerale, cele cu conținut de minereuri, da?).
Doar la Borcut, primarul Mitru leșe a avut deschiderea de a da locația și de a se sonda pentru ape, dar legendara birocrație românească a făcut ca lucrurile să tărăgăneze de ani și ani, în ciuda dorințelor locale de a avea băi (la Stoiceni) sau ape minerale îmbuteliate (la Borcut).
La Cărbunar, fosta stațiune e istorie, a fost retrocedată și e închisă. Alte locații turistice de odinioară, a anilor socialismului, gen „Doi porumbei”, Stejarul etc., sunt istorie. Alte locuri au potențial vizibil. Baia Sprie, cu Lacul Albastru și complexurile de sub Mogoșa, Baia Mare, cu zona Firiza-Blidari-Valea Neagră ar putea deveni atracții uriașe, naționale. De asemenea, Cavnicul a reușit deja să devină un etalon în materie de turism de iarnă, rămâne doar să confirme renumele și să dezvolte și o ofertă de vară.
Prin urmare, tragem linie. Ce are Maramureșul de oferit, în materie de stațiuni? Puțin. Ocna Șugatag, Cavnic, parțial Borșa. Ce oferte alternative are? Vișeul cu magnetul Mocănița. Turismul religios de pe Valea Izei și din Țara Lăpușului și nu numai. Salba de piscine din jurul Băii Mari. Turismul rural din Botiza, Vadu Izei, de pe Mara și de pe Valea Izei, afectat la acest moment de lucrările la drumuri. Asupra tuturor celor amintite acum, aici, vom reveni, evident.
Alexandru RUJA
