Ceea ce se întâmplă în jurul nostru ne arată tot mai clar că viața socială n-a fost, nu este și nu va fi posibilă fără existența, dar mai ales respectarea unor norme prin care sunt reglementate relațiile sociale și comportamentul oamenilor față de semeni, față de instituțiile sociale și față de sine. În relațiile concrete ale omului cu cei din jur, cu familia, cu grupul social căruia îi aparține, cu colegii de serviciu, se află izvorul adevărat al oricărei morale.
Dar procesul de formare a acestor convingeri este îndelungat, lent, sinuos. Omului îi este imposibil să trăiască singur. Nu doar dezvoltarea armonioasă i-ar fi pusă în pericol, ci chiar supraviețuirea ar deveni o problemă. Aristotel numește omul ca fiind un „animal social”, considerând că necesitatea relațiilor îi definește natura. Pentru alții, latura spirituală sau materială prevalează.
Indiferent de abordare, relațiile sociale sunt privite ca fiind inerente omului. Iar ca să fim în armonie cu ceilalți, trebuie să ne construim relații armonioase. Formule de genul „Îmi pare rău, Te rog, Iartă-mă, Mulțumesc, Te iubesc, Sunt recunoscător…” sunt mai mult decât necesare! Când ne străduim să devenim mai buni, totul în jurul nostru devine mai bun. Lumea de mâine va fi diferită de cea de azi. Cum ne pregătim astăzi ca lumea de mâine să nu devină un coșmar depinde de fiecare dintre noi.
