Cea mai importantă şi trainică relaţie cu copiii apare odată cu venirea acestora pe lume. Serviciul, prietenii, veniturile vin şi pleacă, dar rolul de părinte durează toată viaţa. Comportamentul nostru, ca părinţi, are un impact major asupra copiilor, astfel încât a fi părinte este cea mai mare responsabilitate a unui adult.
Nimeni nu se naşte cu talentul de a fi părinte. Şi toţi părinţii îşi doresc să fie buni. Unii reuşesc, alţii mai puţin. Iar repercusiunile se văd la copii. Se spune că un adult obişnuit petrece 50 de ani, încercând să depăşească primii cinci ani din viaţa sa. Uităm adesea că ei, copiii, nu sunt proprietatea noastră, sunt unici, vin pe lume cu capacităţile şi talentele proprii. Iar treaba copilului nu este să se conformeze aşteptărilor părinţilor, ci să crească şi să devină, ajutați și îndrumați, tot ceea ce ei pot să devină.
Putem învăța multe de la copii, dacă știm să-i ascultăm, să-i observăm, să le acordăm încredere. Copiii nu înțeleg de ce oamenii mari nu pricep niciodată nimic și este nevoie de atâtea explicații. Doar o vreme poți ține copilul de mână, dar din inimă nu-i dai drumul niciodată. Și nimic nu se compară cu îmbrățișarea copilului!
