Dacă tot e la modă să vorbim despre boli și despre sănătate, despre virusuri care vin dinspre China, eu mă voi opri la filozofia antică chineză. Plină de înțelepciune. Spune aceasta că în vindecare trebuie să participe și sufletul. Că există un punct în corpul omenesc prin care se ajunge la suflet.
Sufletul bun ajută la vindecare, cel rău, nu! Mai susține aceasta că inima este sediul sufletului, dar și că fiecare organ are un suflet. Ficatul este sediul sentimentului de mînie, sediul supărării. Este generalul care elaborează strategia, dar vezica biliară este organul care dă curajul de a lua decizii.
Un om cu deficit de energie pe ficat este un om care se enervează des. Când pancreasul, dar și stomacul prezintă deficite de energie, omul acela este tot timpul îngrijorat, nemulțumit, el despică mereu firul în patru. În mod paradoxal, inima este afectată când sentimentul de bucurie este în exces. Iar când plămânul se află în suferință energetică, oamenii sunt triști, melancolici.
Rinichiul dă durata vieții. Este rezervorul de energie al organismului.
Părinții lasă descendenților moștenirea de energie în rinichi. Când alt organ se află în sărăcie energetică, rinichiul îi donează energie. Lecții de învățat!
