Un experiment de laborator din secolul al IX-lea vorbește despre o broască aruncată într-o oală cu apă fiartă. Ea va sări imediat din oală ca să-și salveze viața. Însă dacă broasca este pusă într-o oală cu apă rece, iar temperatura apei este crescută progresiv, organismul broaștei se va adapta, încet, încet, la temperatura tot mai ridicată. Și când apa va ajunge fierbinte, de nesuportat, broasca va muri, pentru că nu va mai avea energie să sară din oală.
Psihologii au preluat această teorie a broaștei, constatând că are multe în comun cu felul în care reacționează oamenii. Atunci când pericolul e evident, reacționăm imediat pentru a ieși din acea situație periculoasă, ori pentru a ocoli dezastrul. Instinctul de conservare e prompt. Când însă răul ne este servit în doze mici, nu-l luăm în seamă și încercăm să ne adaptăm pentru a merge mai departe.
Reacționăm prompt în fața unei amenințări clare: fugim, țipăm, lovim, ne apărăm cumva. Dacă amenințarea este de o intensitate suportabilă, ne adaptăm. Dacă vă recunoașteți în vreunul dintre aceste portrete, săriți din oală! Nu vă obișnuiți cu răul!
