Este un băiat bun, din Desești, îmi spune poetul de pe Crișul Repede, Ioan Moldovan, e de-al nostru, scrie și tu că eu am scris deja tableta. În urmă cu vreo 40 de ani, cineva mi-l arăta pe stradă, un bărbat chipeș, elegant, vezi, e de-al Păunescului, și seamănă cu el. Între timp l-am cunoscut pe poetul și ziaristul Pârja în calitate de prieten, de om care ajută artiștii. Mă gândesc numai la Mircea Hrișcă, pictorul, la Vasile Bologa, geologul și omul de cultură, mare iubitor de istoria Maramureșului. Să nu mai spun de pictorul Mihai Olos.
El, ca ziarist, a ajuns până în vârful piramidei din timpul său și a trebuit să plătească pentru asta. Dar a creat la Desești un Panteon pentru care nimeni nu-l mai poate contesta, nu doar prin prieteniile cu Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Laurențiu Ulici, a făcut Deseștiul un reper cultural pe harta țării: Serile de poezie de la Desești. A scos publicația Cronica satului Desești alături de un grup de intelectuali ai satului. Nu am amintit aici de cărțile sale, de poeme și de reportaje ori de interviuri, cartea sa despre Nichita Stănescu. De interviul său cu Fănuș Neagu îmi amintesc la orice oră. Ori despre cărțile sale despre Basarabia, că îmi trebuie atâta timp să le amintesc numai. Zice: eu scriu zilnic, nu pot altfel. Am încercat să-l imit și să scriu zilnic, dar mi-au ieșit doar pagini pentru jurnal, scrise neglijent. Am spus tot timpul că Gheorghe Pârja este un mare ziarist. Nu mă pricep să-i judec pe poeți așa că prefer să nu spun nimic despre poezia sa, sunt alții mult mai pricepuți. Mă bucur că sunt contemporan cu tine. La mulți ani, maestre!
Ștefan Jurcă
