Vineri, 17 aprilie 2020, Sfânta și Marea Vineri din acest post, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a oficiat Denia Prohodului Domnului în Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, în fruntea unui sobor alcătuit din preoții și diaconii din familia Catedralei gazdă. Cântările Prohodului Domnului au fost interpretate, alternativ, de cânăreții de la strana Catedralei, de o parte din membrii Grupului Bizantin „Theologos” al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, dirijat de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu, precum și de grupul de preoți și diaconi slujitori, așezați în jurul Epitafului, care a fost pus în mijlocul bisericii. Dacă la alte asemenea zile mari Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” era arhiplină de credincioși, unii care nu aveau loc înăuntru, urmărind sfintele slujbe la difuzoarele amplasate în exterior, acum biserica a fost absolut goală, fără credincioși, aceștia urmărind Prohodul Domnului din Catedrală transmis pe pagina de Facebook a Episcopiei Maramureșului și Sătmarului sau la postul local de televiziune Maramureș TV, care va transmite și Slujba Învierii Domnului, urmată de Sfânta Liturghie solemnă din ziua de Paști, precum și Sfânta Liturghie din a doua zi de Paști.
Cuvântul de învățătură
După încheierea Slujbei Prohodului, Preasfințitul Părinte Episcop Iustin a rostit un cuvânt de învățătură despre semnificația Sfintei și Marii Vineri din Săptămâna Patimilor:
„Vinerea cea Mare și Sfântă din Săptămâna Sfintelor Pătimiri încheie Golgota Mântuitorului în lucrarea de propovăduire a Evangheliei și de mântuire a neamului omenesc, a spus Preasfințitul Părinte Episcop Iustin. În această zi facem pomenirea Patimilor celor înfricoșătoare, a Crucii celei de viață făcătoare și a îngropării cu trupul. De aceea, această zi este mai mare decât toată Săptămâna Sfintelor Pătimiri și este mai mare decât întregul Post Mare, pentru că în această zi s-a desăvârșit ceea ce proorocii au vestit despre Întruparea Fiului lui Dumnezeu, despre lucrarea Sa Dumnezeiască și despre Pătimirea, Moartea și Răstignirea Lui și încheindu-se acest capitol din viața pământească a Mântuitorului, toate s-au plinit conform planului lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu atât de mult a iubit lumea, încât L-a dat pe Fiul Său pentru lume ca Să Se Răstignească pentru ca tot cel ce crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viață veșnică. De aceea, spun Sfinții Părinți că Mântuitorul voind S-a Întrupat din ascultare față de Tatăl, voind a flămânzit, voind a însetat, voind a plâns, voind S-a bucurat, voind a pătimit, voind S-a Răstignit și voind a murit. Însă întreaga Creație, în această zi, a fost marcată de evenimentul acesta universal și cosmic, în care umanitatea L-a Răstignit și L-a omorât pe Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu Întrupat. Iisus Hristos era și este icoana iubirii și iertării Tatălui. Și pentru că Universul întreg a fost cutremurat de această moarte umilitoare și de ocară la care S-a supus Fiul lui Dumnezeu și la care a fost judecat de cărturari, farisei și Ponțiu Pilat, a reacționat, s-a înspăimântat. Zic Sfinții Părinți că soarele s-a întunecat și nu și-a mai dat lumina, pentru că s-a îmbrăcat în haină de doliu, a murit Fiul lui Dumnezeu pe Cruce, Și-a dat duhul. Pământul s-a cutremurat. De teamă. Pământul care a fost zidit de Dumnezeu la Creație și el s-a cutremurat și s-a înspământat. Munții s-au despicat. Templul lui Solomon, și el s-a zguduit și catapeteasma templului s-a rupt prin mijloc. Și toate stihiile pământului s-au mișcat și au dat un semn că și ele sunt înspământate de ceea ce s-a petrecut pe Golgota. Și anume, Fiul lui Dumnezeu cu mâinile întinse pe Cruce iertând oamenilor marea lor greșeală de a-L judeca, de a-L Răstigni și de a-L omorî, iertându-le această greșeală și punând-o pe seama neștiinței. Totuși, Dumnezeu Tatăl a fost foarte îndurerat de acest moment în care a trebuit să-Și sacrifice Fiul. A fost îndurerat Dumnezeu Tatăl, îndurerată Maica Domnului, îndurerați Apostolii, pentru că au asistat la cel mai cumplit proces și cea mai cumplită manifestare a firii omenești căzute.”
Andrei Fărcaș, redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”
