Duminică, 29 martie 2020, a patra din Postul Sfintelor Paşti, a Sfântului Cuvios Ioan Scărarul, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare în Paraclisul Episcopal cu hramul „Intrarea în biserică a Maicii Domnului” din incinta Centrului Eparhial din Baia Mare, în fruntea unui sobor restrâns de preoţi, respectând prevederile Ordonanţei militare emise pentru combaterea noului coronavirus, care este răspândit pe tot Pământul.
Din soborul slujitor au făcut parte Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial social-filantropic şi misionar şi mare eclesiarh al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic, Arhid. Ionuţ Todorca, secretar eparhial, iar la strană au dat răspunsurile Arhid. Vlad Verdeş, inspector eparhial pentru catehizarea tineretului, Diac. Lucian Burnar, de la secretariatul tehnic şi teologul Onuţ Păcurar, ostenitor al Centrului Eparhial.
În timpul Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin şi soborul s-au rugat în genunchi pentru izbăvirea poporului român şi a întregii lumi de această grea pandemie datorată noului coronavirus şi revenirea la o viaţă normală cât mai repede.
Cuvântul de învăţătură
Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a rostit, la momentul pricesnei, după ce a făcut o prezentare a importanţei duhovniceşti a acestei duminici şi a Sfântului Cuvios Ioan Scărarul, un profund cuvânt de învăţătură actualizat la condiţiile vremurilor de azi pe care le trăieşte întreaga planetă, consecinţă a neascultării de Biserică şi a secularizării societăţii contemporane, pornind de la cuvântul Sfintei Evanghelii a duminicii, care pomeneşte de „duhul mut şi surd” pe care vrăjmaşul l-a adus asupra copilului nevinovat şi căruia Mântuitorul i-a poruncit să iasă din el.
„De-a lungul secolelor satana a dorit ca Biserica să tacă, să nu vorbească, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. Să aibă duh mut şi surd Biserica lui Hristos şi slujitorii ei. Să nu vorbească, să nu vadă şi să nu audă. Să fie fără glas. Să se manifeste ca un copil surdo-mut. Fără bocet. Dar Biserica este vocea lui Dumnezeu, iar slujitorii Bisericii sunt uneltele, trimişii lui Dumnezeu în lume prin care lucrează. Deci, îi transmit voia, aşa cum au transmis-o proorocii, aşa au transmis-o apostolii, aşa o transmit Părinţii Bisericii, slujitorii lui Hristos.”
„Ce-a zis Mântuitorul cărturarilor şi fariseilor, când a fost primit la intrarea în Ierusalim cu osanale şi multă bucurie? – Dacă aceştia vor tăcea, pietrele vor vorbi. – Iată, actualizăm, a subliniat Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. Iată, trecem la vremea noastră. Ce s-a dorit din partea Bisericii lui Hristos să facă? Să tacă, să nu vadă, să n-audă şi să nu vorbească. Satana a dorit să o închidă. Să-i închidă gura. Să nu mai transmită mesajul lui Dumnezeu, ca oamenii să umble rătăcitori în această lume, considerându-se fiinţe fără suflet. Trupuri umblătoare, ca să trăiască clipa, înşelaţi că dincolo de această viaţă nu există altă viaţă. Ori, Biserica şi slujitorii ei tocmai acest mesaj l-au transmis şi-l transmit mereu, că omul nu este o fiinţă biologică, fără suflet. Este o fiinţă teologică, alcătuită din trup şi suflet. Trupul îl hrăneşte din sudoarea frunţii, iar sufletul îl hrăneşte din rugăciune, convorbirea cu Dumnezeu, iubirea şi slava pe care o aduce de recunoştinţă lui Dumnezeu, Creatorul său. Aceasta ne învaţă Biserica, aceasta ne învaţă Scriptura, Biblia. Însă, vrăjmaşul lui Dumnezeu, satana, a dorit să-i ia Bisericii cuvântul, să-i ia Bisericii lucrarea, să-i fure lucrarea, să-i fure credincioşii, să fure harul lui Dumnezeu, transmis prin lucrarea Sfintei Biserici. Acesta a cerut Mântuitorului, la intrarea în Ierusalim: să le spună uncenicilor Săi şi poporului să tacă, dar Mântuitorul a precizat: Dacă ei vor tăcea, pietrele vor vorbi. Nu vorbesc acum pietrele? Vorbeşte Pământul. Vorbeşte natura. Vorbesc pietrele astăzi. Da? Biserica a tăcut. Faţă în faţă cu credincioşii, nu le mai poate transmite în mod fizic, faţă în faţă, cuvântul lui Dumnezeu, să simtă vibraţia inimii preotului, apostolul de azi. Noi, poporul român, suntem un popor creştin, de două mii de ani. Un popor al lui Dumnezeu. Toată existenţa noastră, toată existenţa neamului românesc este pătrunsă de Duhul lui Dumnezeu, prin lucrarea Sfintei noastre Biserici în inima şi în fiinţa poporului român.”
Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a enumerat situaţiile majore şi evidente în care poporul nu a ascultat de Biserică: provocarea avorturilor în număr de peste 20 milioane după 1989, picarea referendumului prin care se cerea ca familia să fie formată dintr-un bărbat şi o femeie şi consfinţită în Constituţie, secularizarea societăţii contemporane prin îndepărtarea de Biserică şi de valorile creştine, neascultarea de sfaturile Bisericii şi sfidarea lor etc.
„Biserica a tăcut. Biserica a cerut înţelepciune. Biserica a cerut echilicru. Biserica a cerut să gospodărim şi să rânduim ţara aşa cum se cuvine. Iată acum suntem pe cont propriu fiecare, a observat Preasfinţitul Părinte Episcop. Nu mai există solidaritate între neamuri şi popoare şi fiecare încearcă să se salveze. Şi noi va trebui să găsim soluţii să ne salvăm. Dar am uitat poruncile lui Dumnezeu. Am uitat normalitatea Bibliei. Normalitatea creaţiei. Am făcut din viaţa noastră un spectacol. Am vrut să fie cât mai spectaculoasă viaţa noastră. Am uitat de simţul măsurii, de cumpătare. Iată, ne-a adus Dumnezeu în situaţia de faţă. Dacă i-am spus Bisericii Lui să tacă, a tăcut. A vorbit Dunezeu. Şi vorbeşte încă. Dar ne aduce aminte Dumnezeu de ce ne-a spus în Sfânta Scritură.”
Concluzia Preasfinţitului Părinte Episcop este optimistă: „Să nu ne îngrijorăm. Este o etapă. Este o încercare peste care ne va ajuta Dumnezeu să trecem. Acest „duh mut şi surd” al lumii de astăzi care nu vrea să asculte cuvântul lui Dumnezeu nu iese decât cu rugăciune şi cu post, în genunchi la Dumnezeu. Acesta este îndemnul Bisericii şi al Părinţilor ei. În genunchi la Dumnezeu. Să lăsăm risipa, să lăsăm dezmăţul, să lăsăm răutatea, să lăsăm judecata, să lăsăm păcatele mari şi grele sufleteşti, că poate nici nu sunt atât de mari cele trupeşti, cum sunt cele sufleteşti, că trupu-i ţărână şi omul, chiar dacă mai are căderi trupeşti, trupul este trecător, răutăţile, judecăţile, pizma, dezbinarea, ura, neîmpăcarea, lipsa de înţelepciune, toate acestea sunt mai grele păcate decât păcatele trupeşti. Înapoi la Dumnezeu. Înapoi la post şi la rugăciune, pentru că acest neam de demoni nu iese decât cu rugăciune şi cu post.”
xxx
Preasfinţitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-Vicar a oficiat azi, duminică, 29 martie 2020, Sfânta Liturghie la Mănăstirea „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” Scărişoara Nouă şi a rostit cuvânt de învăţătură, în fruntea unui sobor alcătuit din obştea mănăstirii.
