În ultima vreme, mâinilor li se dă o importanță planetară. Și nu orice fel de mâini sunt venerate, ci mâinile curate. Gestul obișnuit, firesc igienic, acuma a devenit îndemn la nivel înalt. Chiar foarte înalt. Pare surprinzător, dar nu este de glumit. Când îi auzi pe președintele Americii, Donald Trump, pe președintele Franței, Emmanuel Macron, ori pe președintele României, Klaus Iohannis, dându-ne sfaturi serioase, să ne spălăm pe mâini, ai sentimentul că s-a schimbat ceva în purtarea conducătorilor. Că s-a schimbat ceva în purtarea lumii. Privind tensiunea în care trăiesc țările, cu pacostea molimei, nu-ți vine să iei în derâdere îndemnurile prezidențiale. Și ale multor specialiști.
Da, lumea este în alarmă. Mi-am luat un răgaz, și mi-am adus aminte de unde vine expresia mâinilor curate. Chiar din Italia, țara cea mai lovită acum de coronavirus. Cu drame și tragedii. Vă reamintesc povestea operațiunii mani pulite – mâini curate – declanșată, în Italia, acum peste două decenii. Se referea la un virus mafiot, care a afectat serios societatea italiană din pricina finanțării dubioase a partidelor politice. Un grup restrâns de procurori, dintre care s-a detașat Antonio di Pietro, a decis să pornească o curățenie în lumea politicii italiene. Ei purtau acumularea dezamăgirii și tristeții populare. Acțiunea mâinilor curate a început prin arestarea politicianului Mario Chiesa, pentru luare de mită. Procurorii curajoși au crezut că vor contribui la dispariția partidelor corupte și întrezăreau apariția unor lideri noi, care vor duce la reformarea societății italiene. Vasta operațiune a scos în evidență un sistem corupt, menținut în viață de majoritatea partidelor politice.
Surpriza a fost, după un deceniu de la declanșarea cercetărilor și arestărilor, cînd magistrații au fost sabotați de noua clasă politică, născută din cenușa operațiunii mâinilor curate. Scriam, la timpul potrivit, în urmă cu douăzeci de ani, că procurorii italieni au interogat peste 5ooo de persoane, au trimis în judecată 2500, iar în urmă cu doi ani, mai erau după gratii patru condamnați. Parlamentul italian a adoptat legi care au diminuat răspunderea celor acuzați. Între timp, o nouă clasă politică a creat un nou sistem corupt, evoluat, bazat pe presupuse tratative între stat și mafie. Anchetele privind aceste legături sunt în plină desfășurare. Mereu amânată. Nu ne este străin episodul fostului premier Silvio Berlusconi, care a avut un om de încredere în cadrul mafiei. Demnitarul a fost condamnat pentru fraudă fiscală și corupție. A cumpărat, cu milioane de euro, senatori care au votat legi în favoarea lui.
Apoi, au fost anchetați miniștri, parlamentari, guvernatori de regiuni, consilieri locali. Născuți după declanșarea operațiunii mâinile curate au fost condamnați pentru corupție, legături cu mafia, mărturii false. Îmi aduc aminte de un editorial, în care scriam despre Umberto Bossi, liderul Ligii Nordului, una dintre formațiunile politice care au câștigat alegerile în anul 1993, care a fost cercetat, împreună cu fiii săi, pentru utilizarea în scopuri personale a peste 18 milioane de euro. Cicero spunea că „Historia magistra vitae est,” adică istoria este învățătorul vieții. Numai că, urmașii marelui om politic și orator latin nu au învățat nimic din lecțiile istoriei.
Politicianul Chiesa, de la care a pornit operațiunea, a fost arestat din nou, fiind acuzat că administra un sistem de mită, în traficul ilicit cu deșeuri, în regiunea Lombardia. Politicianul primea zece la sută din afacere. Puțini știu că ancheta a pornit de la un denunț trimis magistraților de către un om de afaceri milanez, care a intrat în biroul politicianului cu un plic cu o sumă de bani. Totul era sub privirea veghetorilor. Ochii și urechile anchetatorilor. Italienii au realizat numeroase filme cu Mafia în rolul principal. Nu-l uit pe comisarul Corrado Cattani, care s-a luptat cu Mafia. Cu caracatița. Apoi, judecătorul Giovanni Falcone a fost asasinat tocmai în febra operațiunii mano puliti.
Celebrul scriitor, profesor de semiotică, Umberto Eco, și-a plasat acțiunea romanului „Numero Zero,” focalizând, necruțător, acel timp la care ne referim. Acei ani reprezintă simptomul de netăgăduit al unei maladii, considerând normal ceea ce nu e. Este descrisă complicitatea lumii politice, care a păstrat tăcerea. Ziarele ar fi putut declanșa investigații, dar nu le-au făcut. Un roman profund, despre perioada în care iluzia se credea certitudine. Revenind la aceste zile cu pandemie, în care ne ducem grija, mâinile curate sunt obligatorii. În toate țările, de la mic la mare.
Da, cu mâinile curate!
