Miercuri, 4 martie 2020, a treia zi din Postul mare, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a oficiat, cu începe de la ora 16,00, în fruntea unui sobor de preoți, la Mănăstirea de metanie „Sfânta Ana” Rohia, slujba Canonului cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, urmat de Sfânta Liturghie a Darurilor înainte Sfințite.
Din soborul slujitor au făcut parte Arhim. Dr. Macarie Motogna, exarhul mănăstirilor și schiturilor și starețul Mănăstirii Rohia, Pr. Dr. Florin Stan, protopopul Lăpușului, slujitorii mănăstirii și preoți invitați.
Răspunsurile la cele două slujbe au fost date de strana Mănăstirii și teologi din zonă.
Un număr mare de credincioși a venit să se roage la Sfânta Mănăstire împreună cu soborul, încât biserica cea mare a fost neîncăpătoare, cu toate că afară era vânt și ploaie rece. Între ei Dr. Vad Severus Pașca, membru în Adunarea Eparhială și medicul de familie al viețuitorilor mănăstirii.
Cuvântul de învățătură
La sfârșitul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Episcop Iustin a rostit un cuvânt de învățătură, în care a vorbit despre Sfântul Andrei Criteanul, despre însemnătatea Canonului cel Mare pe care l-a alcătuit, despre importanța Postului Mare și cum trebuie să ne pregătim pentru întâmpinarea praznicului Învierii Domnului.
„A început călătoria noastră duhovnicească spre Înviere. În această perioadă ne pregătim duhovnicește să întâmpină cel mai mare și cutremurător praznic al creștinătății: Învierea Domnului din morți, a spus Preasfințitul Părinte Episcop Iustin. Dacă sărbătoarea Crăciunului este una a familiei, a bucuriei, a copilăriei, pentru că Hristos S-a făcut Prunc și a venit între noi, în familia umană, Învierea Domnului este un eveniment universal, unic, cutremurător, s-a cutremurat cerul și pământul și cele de sub pământ, și înspăimântător pentru forțele întunecate ale iadului. De aceea, și lupta pe care a duce diavolul sub toate formele încă de la Întruparea Domnului, până la pătimire și Răstignire și Moartea Domnului, toate sunt uneltirile diavolului ca să zădărnicească lucrarea cea dumnezeiască de Înviere, de mântuire și dăruire a Învierii și a vieții veșnice a neamului omenesc. A luptat și luptă în permanență ca să nu credem în Dumnezeu că este făcătorul Cerului și al Pământului și să credem în mod hazliu și copilăros că Pământul a apărut așa ca o jucărie în acest univers infinit și că stă așa atârnat în cosmos fără ca o forță nevăzută și un creator atotputernic să-l fi creat și să-l așeze exact la locul potrivit.”
Andrei Fărcaș, redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”
