Vineri, 21 februarie 2020, în sala mare de spectacole din cadrul Casei de Cultură „Vasile Grigore Latiş” din Tg. Lăpuş, în organizarea Primăriei oraşului şi Casei de Cultură din Tg. Lăpuş, s-a desfăşurat Spectacolul folcloric intitulat „Dragobetele sărută fetele”.
Au încântat publicul spectator Ansamblul folcloric „Tradiţii Lăpuşene” al Casei de Cultură Tg. Lăpuş, coordonat de către prof. Viorica Costenar, directoarea acestei instituţii de cultură. De pregătirea dansatorilor s-a ocupat prof. Marius Coste. Au urcat pe scenă apoi soliştii vocali: Cornel Cupşa, Mariana Cuşner, Ana Maria Gherghel, Andrei Buda, Livia Neag Nistea, Nicu Bude, Viorica Costenar, Marcela Pop, Andreea Pintea şi alţii. Soliştii au fost acompaniaţi de către Orchestra Casei de Cultură. Au mai evoluat scenic Ansamblul folcloric „Flori de Mină” din oraşul Cavnic, coordonator Ioana Petruţ. Dragobete, Zeul tinereţii, al veseliei şi al iubirii are origini străvechi. El este un personaj preluat de la vechii daci şi transformat ulterior într-un protector al tinerilor şi patron al iubirii. Urmând firul anumitor legende populare, se pare că Dragobete (numit şi “Cap de primăvară”, “Năvalnicul” sau “Logodnicul Păsărilor”), nu era nimeni altul decât fiul babei Dochia, un flăcău chipeş şi iubăreţ, care seducea femeile ce îi ieşeau în cale. Dragobete a rămas însă până în ziua de astăzi ca simbolul suprem al dragostei autohtone. Dragobetele îngemănează în esenţa sa atât începutul, cât şi sfârşitul – începutul unui nou anotimp şi al reînsufleţirii naturii, sfârşitul desfătărilor lumeşti, căci începe Postul Sfânt al Paştelui. În vremuri de demult (în anumite zone chiar şi astăzi!), în această zi de mare sărbătoare, tinerii îmbrăcaţi în straie frumoase, obişnuiau să se strângă în păduri şi să culeagă în buchetele cele dintâi flori ale primăverii. Culesul florilor se continua cu voie bună şi cântece, cu un fel de joc numit “zburătorit”. La ceasul prânzului, fetele porneau în fugă către sat, iar băieţii le fugăreau, încercând să le prindă şi să le dea un sărutat. Dacă băiatul îi era drag fetei, aceasta se lăsa prinsă, ulterior având loc şi sărutul considerat echivalent al logodnei şi al începutului iubirii între cei doi. Înspre seara, logodna urma să fie anunţată comunităţii satului şi membrilor familiei. Cei care participau la sărbătoare, respectând tradiţia, erau consideraţi a fi binecuvântaţi în acel an. Ei vor avea parte de belşug, fiind feriţi în schimb de boli şi febră. Conform anumitor superstiţii din bătrâni, cei care nu sărbătoreau această zi, erau pedepsiţi să nu poată iubi în acel an. Acest obicei a dat naştere celebrei strigături sau ameninţări glumeţe “Dragobetele, sărută fetele !”.
