Luni, 6 ianuarie 2020, praznicul împărătesc al Botezului Domnului, Teofania sau Boboteaza, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie Arhierească în Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, înconjurat de soborul slujitor al Catedralei, a oficiat sfințirea Aghesmei Mari și a binecuvântat credincioșii prezenți.
Sfânta Liturghie
Din soborul slujitor au făcut parte Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial social-filantropic și misionar și mare eclesiarh al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, Pr. Viorel Bud, Pr. Vasile Botiș, Pr. Prof. Florin Hoban, Pr. Drd. Claudiu Ciscai, Pr. Florin Bălan, Pr. Adrian Morar – slujitori ai Catedralei, Pr. Ovidiu Bontoș, de la Spitalul Județean de Urgență “ Dr. Constantin Opriș” din Baia Mare, arhidiaconi și diaconi.
Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Corul „Doxologia” al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, dirijat de Prof. Dr. Cosmin Lauran.
Catedrala a fost arhiplină de credincioși, care au venit la Sfânta Liturghie pe un ger de -11 grade Celsius, mulți dintre ei cu copiii mai mici sau mai mari, deoarece grădinițele și școlile sunt încă în vacanța de Crăciun și Anul Nou. Toți credincioșii au primit sticle cu Agheasma Mare sau au pus în recipientele cu care au venit de acasă.
Cuvântul de învățătură
Un important și vast cuvânt de învățătură a rostit Preasfințitul Părinte Episcop Iustin în fața credincioșilor prezenți în Catedrală despre praznicul împărătesc al Botezului Domnului:
„Iată că astăzi, în slăvitul, luminatul și sfântul praznic al Bobotezei, cum se spune în popor, Îl vedem pe Cel despre Care a vorbit Sfântul Ioan Botezătorul, pe Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu, venind la râul Iordan împreună cu mulțimile, ca să fie botezat de către Ioan”, a spus Preasfințitul Părinte Episcop Iustin.
După aceea, a vorbit despre viața Mântuitorului până la 30 de ani, atât cât putem reține din Sfintele Scriituri:
„La 30 de ani, conform rânduielii poporului ales și legii lui Moise, fiecare bărbat care avea de transmis un mesaj avea dreptul la cuvânt și era credibil atât în sinagogă, cât și în public. Și Mântuitorul respectă această lege strămoșească, deși și-a arătat înțelepciunea dumnezeiască de la 12 ani. Era mai înțelept decât slujitorii legii. Respectă întru totul rânduielile părintești, rânduielile legii poporului ales și la 30 de ani, după ce Ioan Botezătorul începe și el, care era cu doar 6 luni mai mare decât Mântuitorul, să predice și să boteze. De unde știm? Că Maica Domnului a fost îndemnată de înger să se ducă ca să se convingă că și Elisabeta, rudenia ei, înaintată în vârstă, este însărcinată. Și Maica Domnului s-a dus la munte, iar Elisabeta i s-a închinat și a săltat Pruncul de bucurie în pântecele ei. Deci, Ioan Botezătorul L-a salutat pe Mântuitorul încă din pântecele maicii sale. Deci, era mai mare cu 6 luni și a început înainte predica și botezul pocăinței. Pentru că Sfântul Ioan Botezătorul a fost înaintemergătorul Domnului în toate: și în naștere, și în propovăduire și în martiriu. Și Ioan Botezătorul a murit de moarte martirică, însă nu pentru întreaga omenire, ca Mântuitorul, Care este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, ci pentru dreptatea lui Dumnezeu a murit Ioan Botezătorul și pentru mesajul său necruțător, în care biciuia păcatele oamenilor, indiferent unde se aflau, în familii obișnuite sau la nivel de demnitari sau casă regală sau imperială, la curtea lui Iorod. Deci, la 30 de ani vine și Mântuitorul, când Ioan Botezătorul era în apogeu, când lumea se întreba, datorită mesajului, vieții lui, înfățișării lui, îmbrăcăminții pe care o purta, conformității mesajului cu viața, predica lui a fost cuceritoare și profund lucrătoare, pentru că a fost de o credibilitate fără precedent. Mesajul lui era unul profetic și chema poporul, care era în așteptare, la pocăință. În mijlocul acestui popor care venea în valuri, valuri, mii de oameni, la Iordan ca să fie botezat de către Ioan, vine și Mântuitorul. Se amestecă cu mulțimea. Nu L-a cunoscut nimeni. Era aproape anonim până la Botez. Și vine la Ioan și se apleacă ca să fie Botezat. Iar Ioan Botezătorul a simțit, a văzut în chipul blând și smerit al Mântuitorului pe Cel pe Care Îl aștepta. Și atunci, simțind prezența lui Dumnezeu în Iisus Hristos, om adevărat și Dumnezeu adevărat, a zis: eu am trebuință să fiu botezat de Tine și Tu vii la mine, iar Mântuitorul, în șoaptă, ca între prieteni, îi spune: Lasă acum, așa se cuvine să împlinim toată dreptatea. Toate rânduielile, toate profețiile, toată Legea. Să nu fim considerați călcători de Lege. Și, lăsându-L, L-a Botezat. Vă închipuiți că mâna lui Ioan Botezătorul tremura. Cărțile și cântările bisericești spun lucrul acesta. Și în clipa în care a ieșit din apa Iordanului, Ioan Botezătorul a văzut și a auzit ceea ce i-a spus Duhul lui Dumnezeu în pustie. Ne spune Sfântul Ioan Botezătorul și consemnează Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan: Eu nu-L știam, nu L-am cunoscut, dar Cel ce m-a trimis să botez la Iordan mi-a zis: Cel peste Care vei vedea Duhul coborându-se și rămânând peste El, Acela este Cel ce Botează cu Duh Sfânt și foc. Și eu am văzut, și am crezut și mărturisesc că Acesta este Hristos Fiul lui Dumnezeu, ca voi să credeți și, crezând în El, viață să aveți în numele Lui. Acest episod s-a petrecut la Iordan, unde, pentru prima dată se arată Sfânta Treime în chip văzut: Fiul este în apă, Duhul se pogoară asupra Lui și glasul Tatălui, pe Care nimeni nu L-a văzut vreodată, dar Mântuitorul zice că cel ce L-a văzut pe Fiul L-a văzut pe Tatăl, se aude din cer și lumea aude glasul lui Dumnezeu zicând: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit. Și Ioan Botezătorul vede și aude acestea.”
Sfințirea Aghesmei Mari
După încheierea Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Episcop Iustin a ieșit, împreună cu soborul și credincioșii pe esplanada Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, unde a oficiat slujba de sfințire a Aghesmei Mari, a binecuvântat credincioșii cu Agheasma Mare, care au sărutat Sfânta Cruce, și-au luat Agheasma Mare acasă pentru trebuințele peste tot anul și s-au îndreptat, apoi, spre casă fericiți că au trăit și acest sfânt praznic în pace și bucurie alături de cei dragi.
Andrei Fărcaș, redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”
