Gabriel Marian s-a născut în Baia Mare. Într-o primă fază s-a specializat în domeniul literelor, însă ulterior a simţit o chemare puternică în domeniul artelor vizuale şi a decis să studieze la Universitatea de Artă şi Design din Cluj. Despre contactul cu literele, Gabriel Marian consideră că i-a consolidat „spiritul critic şi capacitatea analitică în abordarea artei şi a istoriei culturale. Într-o perioadă, la începutul anilor 2000, am scris şi critică de artă în reviste naţionale ca Dilema Veche şi Echinox”. Ani întregi s-a implicat în viaţa artei contemporane din Cluj, atât ca artist, cât şi ca galerist, curator, critic. Are în continuare numeroase proiecte artistice şi promite că va veni în faţa publicului cu noi explorări în new-media, arta digitală şi pasiunea mea permanentă pentru fotografie.
Primul premiu în pictură, la 5 ani
R: Cum a început povestea ta cu pictura?
G.M.: Povestea mea cu pictura începe de foarte demult, iar prima „menţiune documentară” e premiul pe care l-am obţinut la vârsta de 5 ani la un concurs naţional organizat de UNICEF şi Crucea roşie, ocazie cu care am fost invitat la Bucureşti. Atunci am primit prima mea trusă de culori de ulei (şi alte cadouri uimitoare pentru un copil) iar acuarela mea a fost publicată în revista Sănătatea. Întotdeauna am desenat şi pictat, caietele mele de şcoală erau pline de caricaturi şi compoziţii abstracte. Perioada petrecută în Facultatea de Litere a fost mai mult o concesie acordată “bunului-simţ mic-burghez” orientat spre alegerea unor studii care să asigure un loc de muncă stabil, după care am revenit cu o energie sporită la ceea ce mă motivează cu adevărat: artele vizuale.
„Vreau să propun o viziune diferită asupra lumii”
R: Ai adus un suflu nou în artă. Care e stilul ce te caracterizează?
G.M.: Mulţi artişti (nu toţi) speră să aducă ceva nou în artă, să fie ei cei care aduc acest suflu nou, dar numai timpul decide care a reuşit cu adevărat. Da, recunosc că sunt şi eu unul dintre cei care încearcă să propună ceva nou în artă, o viziune diferită asupra lumii, un fel de a o privi care să spună lucruri noi, pe care publicul şi ceilalți artişti nu sunt obişnuiţi încă să le vadă. Eu nu aş vorbi totuşi de un “stil”, în măsura în care stilul nu mai este unul din criteriile cele mai importante în arta contemporană – încă de la Picasso, care a trecut prin numeroase stiluri de-a lungul carierei (la fel ca alţi artişti ai avangardei începutului de secol XX), dar şi la Gerhard Richter, artist contemporan, care a explicat suficient de clar iluzia « stilului personal » şi practică mai multe abordări foarte diferite, etc. Dacă aş încerca să vorbesc despre stilurile mele recurente, acestea ar fi (nu întotdeauna simultan): un interes pentru culoarea irizată, o pasiune pentru linia sinuoasă, o atenţie la felul în care lumina construieşte forma dar şi modul în care ochiul poate deforma percepţia vizuală. O preferinţă mai degrabă pentru maximalism baroc decât pentru minimalism conceptual. Si desigur, în ultimii ani, inserţia scrisului în imagine.
Prezent în galeriile de artă europene
R: În ultima perioadă, ai fost prezent în mai multe colţuri ale lumii: Paris, Thesalonic, Milano, Strasbourg. Cum a fost întâlnirea cu publicul din Europa?
G.M.: Un loc unde am avut chiar mai multe ocazii să discut cu privitorii a fost la Strasbourg, unde am fost implicat în organizarea unor evenimente legate de expoziţia mea (lecturi de poezie etc.) în cadrul preşedinţiei României la Consiliul Europei. E fascinant să descoperi percepţii total diferite şi neaşteptate asupra lucrărilor pe care ţi se pare că le cunoşti prea bine, oameni cu un background cultural total sau parţial diferit, care observă aspecte noi şi îţi semnalează satisfacţii ori nemulțumiri personale.
R: Aş vrea să ne oprim puţin asupra expoziţiei tale din Strasbourg care a avut loc în această primăvară. Ai inserat în lucrările tale citate literare. Aş vrea să ne vorbeşti despre acest eveniment, despre cum ţi-a venit ideea. Şi cum vezi tu legătura dintre literatură şi arta vizuală?
G.M.: Este de fapt tema doctoratului meu la UAD Cluj, îmbinarea textului cu imaginea prin tehnici şi abordări variate : suprapunerea straturilor de text care să compună imagini aparent figurative, transformarea siluetelor umane în semne grafice, transformarea caligrafiei în artă abstractă etc. Încerc să fac relația textului cu imaginea mult mai complexă decât o simplă ilustrare sau explicaţie : e un dialog între viziuni şi moduri de comunicare diferite, iar acest dialog poate fi consonant, disonant sau enigmatic/suprarealist. De aceea textele folosite nu sunt descrieri ale imaginilor (deși uneori se joacă cu aceste aparenţe), iar imaginile create astfel nu sunt ilustraţii ale textelor. Reiau aici (pe o scară mult extinsă şi mai complicată) procedeul lui René Magritte, care pentru a alege titlurile lucrărilor sale organiza un adevărat cenaclu literar. Recunosc că-mi place uneori să provoc publicul prin asocierea unor imagini foarte seducătoare vizual cu texte foarte incisive şi grave care vorbesc despre război, moarte, condiţia umană. Pentru expoziţia de la Strasbourg am fost invitat să folosesc citate din autori români traduse în franceză (pentru publicul francofon din a doua capitală europeană), o ocazie să regăsesc autori care îmi plăceau de multă vreme, sau unii pe care i-am descoperit acum.
„Investiţi în artă, încurajaţi artiştii…”
R: Crezi că oamenii s-au îndepărtat puţin de artă în aceste vremuri şi ar fi nevoie de o reîntoarcere la frumos?
G.M.: Nu cred că s-au îndepărtat de artă, ci de anumite forme ale ei, care poate li se par desuete, sau prea dificile, prea elitiste etc. Trebuie să diferenţiem publicul şi după clasele sociale, nivelul de educaţie, preocupările existenţiale. Iar frumosul se manifestă azi şi în arta digitală, video, sau chiar în unele graffiti foarte elaborate. Menţionez în treacăt că frumosul nu mai e de peste un secol un criteriu esenţial al artei moderne şi contemporane, dar constat (şi încurajez) o revenire a atenţiei artiştilor spre acest aspect, chiar şi în mod critic.
R: Pentru viitor, la ce te-ai gândit să explorezi în arta vizuală? Ce le pregăteşti celor care îţi apreciază activitatea?
G.M.: Am în permanenţă mai multe proiecte artistice din care de obicei unul trece în prim-plan pentru anumite perioade, iar după o vreme le redescopăr pe celelalte cu plăcere şi energie înnoite. Abia aştept să revin la tehnici mai tradiţionale ca pictura în ulei, dar mă voi implica şi în noi explorări în new-media, arta digitală şi pasiunea mea permanentă pentru fotografie.
R: Un gând pentru iubitorii de frumos.
G.M.: Investiţi în artă, încurajaţi artiştii care vă plac cumpărând lucrările lor, în loc să aşteptaţi să le primiţi cadou.
