A readus, zilele trecute, în spaţiul public evenimentele din Decembrie 1989. În memoria eroilor şi martirilor Revoluţiei, autorităţile au organizat activităţi omagiale specifice evenimentelor.
La televiziuni au avut loc dezbateri din care nu au lipsit controversele şi ipotezele, semn că Revoluţia mai are multe mistere neelucidate. Ne-am obişnuit să îi spunem Revoluţie, alţii declară că a fost lovitură de stat, iar cei care vor să împace spiritele acceptă ambele variante. Oricum, după trei decenii, istoricii, sociologii şi alţi specialişti au obligaţia să confere Revoluţiei o identitate, „un certificat de naştere”, încât în istorie să fie aşezată la locul cuvenit. Din mulţimea opiniilor din zilele trecute, una mi-a atras în mod deosebit atenţia. Cineva spunea că tinerii de azi nu sunt suficient de sensibili faţă de un eveniment istoric crucial, mai ales că, în acele zile, pentru libertate, tineri de vârsta lor au făcut sacrificiul suprem. Aşa este, numai că în istoria unui popor şi viaţa unui om, 30 de ani au semnificaţie diferită. Oamenii se raportează la evenimentele istorice în funcţie de mai multe criterii, dintre care rolul esenţial revine vârstei. Generaţiile până în 35-40 de ani, despre Revoluţie, eventual au aflat din poveştile părinţilor sau de la tv. Cărţi sunt destule, însă trebuie citite, iar tinerii noştri, frumoşi şi liberi, cu cititul au probleme. Sunt interesaţi de prezent sau viitor, mai puţin de trecut. Adevărul este că nici democraţia prea multe şanse nu le-a oferit. Prin urmare, percep Revoluţia ca un eveniment istoric obişnuit. Cum ar putea fi convinşi să gândească altfel despre istoria neamului şi a ţării în care s-au născut este o altă discuţie. Generaţiile vârstnice, dacă doresc să actualizeze evenimentele din 1989, soluţia la îndemână este să-şi facă propriul bilanţ pe baza evoluţiei personale. Doar ele pot să spună când a fost mai bine sau mai rău, în perioada dictaturii sau a democraţiei. După părerea mea, pentru cei care o duc bine şi nu au grija zilei de mâine, Revoluţia şi democraţia înseamnă bunăstare şi prosperitate. Pe căi cinstite sau oculte nu contează, uneori scopul scuză mijloacele. Cei mulţi, frustraţi şi nemulţumiţi de bilanţul propriu şi de starea naţiunii au motive să spună că democraţia le-a trădat aşteptările şi idealurile din zilele Revoluţiei. Pentru asociaţiile de revoluţionari, comemorarea a fost prilej de a cere autorităţilor să facă dreptate, adevărul să iasă la lumină, iar cei vinovaţi de morţii Revoluţiei să fie traşi la răspundere. Deşi revendicările lor se justifică, soluţiile de rezolvare nu vor prinde viaţă. Dosarele Revoluţiei au fost deschise şi închise după cum a bătut vântul în interesele celor aflaţi la putere. Cu excepţia lui Iliescu, personaj cheie al evenimentelor, ceilalţi preşedinţi din dosare au făcut temă de campanie electorală. Concret, nimic nu s-a întâmplat, iar celor care au avut de suferit de pe urma evenimentelor, foştii şi actualul preşedinte le-au vândut speranţe deşarte şi iluzii pierdute. Dacă justiţia vremii şi-ar fi câştigat pe bune independenţa, probabil că o bună parte din mistere putea fi dezlegată. Prin trecerea ei în mâinile noilor stâlpi ai puterii, adevărul a fost îngropat şi în ideea că timpul va rezolva problema speranţei, care de obicei moare ultima. Cu speranţa că la anul va fi mai bine, „La mulţi ani şi multă sănătate!”
Prof. Vasile ILUŢ
