Joi, 24 octombrie 2019, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-Vicar, a efectuat o vizită celui mai emblematic și cunoscut maramureșean, nonagenarul (n. 2 august 1929) Vasile Deac Moșu, împreună cu Arhim. Dr. Macarie Motogna, exarh mănăstiresc și starețul mănăstirii Rohia, Pr. Mihai Chira, protopopul Vișeului, Pr. Călin Iosip Constantin, slujitor în biserica din Bogdan Vodă, Arhid. Dumitru Botiș, inspector social al Sectorului Social Filantropic și Misionar al Episcopiei.
Cu această ocazie, Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-Vicar, a înmânat, în Anul Omagial al Satului Românesc, al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari, Ordinul „Crucea Justinian Arhiepiscopul” celui care timp de peste trei decenii a fost primar și viceprimar al comunei Bogdan Vodă, de pe Valea Izei, și care s-a luptat o viață cu autoritățile dinainte de 1989 și de după, pentru a ridica statuia lui Bogdan Vodă, descălecătorul și întemeietorul statului Moldova, statuie în care primul domnitor al Moldovei trebuia să fie neapărat călare, deoarece de pe cal a descălecat. Cu nici un preț, Deac Moșu nu voia ca domnitorul să fie prezentat pe un jilț sau în picioare. Replica Moșului, la propunerea oficialităților, care doreau o statuie neecvestră, mai puțin costisitoare, este celebră: „Ecvestră, neecvestră, dar să fie călare!” Și așa a fost ridicată, până la urmă, statuia: domnul Bogdan I călare, înconjurat de 5 oșteni!
Ordinul „Crucea Justinian Arhiepiscopul” a fost înființată, la propunerea Preasfințitului Părinte Episcop Iustin, pentru a cinsti în acest an omagial pe preoții, învățătorii și primarii gospodari din Eparhie.
Vasile Deac, pe numele său din buletin, poartă și numele de Moșu din tinerețe, deoarece s-a căsătorit cu moașa satului, și, după obiceiul locului, soțul moașei se numește moșu. El își poartă cu dreptățită demnitate costumul popular de o viață întreagă. Așa a străbătut drumurile Bucureștiului și ale capitalei de județ, poate de sute sau mii de ori, mai bine de o jumătate de secol, după aprobări pentru ridicarea statuii lui Bogdan Vodă. Nimeni nu l-a văzut pe Moșu în haine de târg, ci doar în strălucitorul său costum alb cu pieptar de oaie, opinci, iar în timpul friguros și cu cioareci, așa cum se purta în Cuhea Maramureșului. În 1968, când era, deja, primar, a reușit să schimbe numele localității sale de naștere, Cuhea, în Bogdan Vodă, locul de unde a plecat descălecătorul.
Lupta lui Vasile Deac Moșu pentru ridicarea unei statui a început cu mai bine de o jumătate de secol în urmă. La mijlocul acestui deceniu, visul său a devenit realitate. În centrul comunei Bogdan Vodă stă călare voievodul Bogdan și în jurul lui 5 oșteni, sculptați în bronz. Sculptorul Ioan Marchiș l-a făcut pe unul din oșteni să fie chiar Vasile Deac Moșu. Cel care, pentru lupta și idealul său de o viață, merita să aibă o statuie. El nu a visat, însă, că va avea o statuie deodată cu domnitorul Bogdan I. L-a răsplătit Dumnezeu pentru lupta sa.
Andrei Fărcaș, redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”
