(urmare de marţi, 1 octombrie 2019)
Începe o nouă zi din călătoria noastră, botezată de agenția de turism „Polonia și aventura baltică”. Imediat după ora 8, părăsim Cracovia și ne îndreptăm spre nord, urmând ca în cursul după-amiezii să ajungem în Varșovia.
Până acolo, avem în program o primă oprire în orașul Czestochowa. Aici se găsește Mânăstirea Jasna Gora, în traducere Muntele Luminos, ridicată în secolul XIV, un loc de pelerinaj cunoscut nu doar în Polonia, ci în întreaga lume. Mânăstirea este vestită mai ales pentru icoana Madonei Negre, o icoană de fapt a Fecioarei Maria. Această icoană este considerată ca făcătoare de minuni, atribuindu-i-se puteri miraculoase. Pentru a o vedea, trebuie să te înarmezi cu multă răbdare, deoarece de regulă sunt foarte mulți cei care doresc să se apropie de icoană. În plus, în funcție de momentul zilei și de orarul slujbelor religioase, rugăciunea la icoană este mai ușoară sau mai dificilă.
Așezământul monahal este un complex de clădiri care s-a dezvoltat de-a lungul vremii. Mânăstirea este dominată de un turn înalt, care se vede de departe. La fiecare pas, observi elemente de arhitectură și artă religioasă de o mare frumusețe: portaluri, arcade, firide, bolți, statui, stucaturi etc. Biserica principală este construită și decorată în stil baroc. În partea din spate a mânăstirii, se află o peluză întinsă pe care stau credincioșii care asistă la slujbele religioase ce au loc cu ocazia unor sărbători sau a altor evenimente. În ziua când noi am fost acolo (duminică), se oficia o messă, în aer liber, de către foarte mulți preoți, la un altar improvizat, iar mulțimea de credincioși asista într-o atmosferă de pioșenie totală, atât pe peluza respectivă, cât și de pe terasele din spatele mânăstirii. Toți cei prezenți erau dedicați acelui moment, de la cei foarte tineri, copii sau adolescenți, până la cei în vârstă, participau cu adevărat la slujbă și răspundeau prin cântări și rugăciune. După vizită și cumpărături tematice, am mai zăbovit în afara mânăstirii. Unii au mâncat înghețată, alții au cumpărat suveniruri.
În continuare, drumul a fost pe autostradă. Admirăm Polonia din goana autocarului. Terenurile agricole sunt foarte bine lucrate. Culturi de porumb, miriști, pajiști, baloți de paie sau de fân, ferme agricole, vite la păscut. Peste tot pe unde am trecut prin Polonia, dar și în țările care vor urma, am văzut în multe locuri vaci la păscut. Nu erau turme mari, în jur de 10-15 capete.
Când ne apropiem de Varșovia, de departe vedem turnul cunoscutului Palat al Culturii și Științei, o construcție care domină Varșovia din punct de vedere al înălțimii. A fost construit în anii ’50 ai secolului trecut, cică un cadou al sovieticilor pentru poporul polonez. Această clădire este din seria clădirilor staliniste ridicate pentru a arăta că și clasa muncitoare are dreptul la palate. Astfel de clădiri se găsesc în principal la Moscova, cea mai cunoscută este Universitatea Lomonosov, dar și la Kiev sau Riga în fosta URSS, iar în afara URSS-ului, pe lângă Varșovia, și în București, azi Casa presei libere, la vremea aceea era denumită Casa Scânteii.
Ajungem în Varșovia și ne ducem direct la hotel pentru cazare, urmând să completăm grupul cu încă 11 colegi ce urma să sosească cu avionul. La ora stabilită pentru plecare, ca să facem turul pietonal și să vizităm Varșovia, aflăm că grupul din avion întârzie, s-a petrecut o încurcătură și unora li s-au rătăcit bagajele… Veniseră de la București la Varșovia cu escală în Frankfurt. Întârziem plecarea, până la urmă, după mici discuții și mici supărări, plecăm fără ei. Ajungem în zona centrală a capitalei poloneze și începem vizita. Ghida noastră ne face o nouă prezentare generală a Varșoviei, după ce ne vorbise și la microfon în autocar despre asta. Insistă pe momentele esențiale ale istoriei orașului și accentuează tragedia prin care a trecut Varșovia în cel de-al doilea război mondial. În timpul războiului, orașul a fost distrus în proporție de 80%. După război, în cea mai mare parte a fost refăcut, iar partea istorică a fost reconstruită cu respectarea originalului. Varșovia de azi în partea sa „veche” este de fapt reconstruită după război.
Primul loc în care ne oprim este capătul Căii regale, unde vedem Monumentul lui Nicolaus Copernicus, situat în fața Academiei Poloneze de Științe. Pe o bună porțiune a acestei străzi, era șantier, se refăcea carosabilul. Continuăm deplasarea și vizităm Biserica Sfânta Cruce, unde se află inima lui Chopin. În continuare, de-o parte și de alta a acestei străzi, vedem palate, monumente, muzee, biserici… Lăsăm în stânga o stradă care te conduce la Mormântul soldatului necunoscut, Teatrul Național, Palatul Culturii și Științei, zona de zgârie nori a Varșoviei. Ajungem în Piața Palatului Regal, unde a fost turnat primul cadru din episodul “Să nu ucizi” al serialului polonez Decalog – îmi amintesc secvența în care un tânăr debusolat și pornit spre rău sperie porumbeii hrăniți de-o bătrână. Palatul, deși era un simbol al monarhiei, a fost respectată voința poporului și, cu toate piedicile regimului din acea vreme, a fost refăcut după război și terminat în … 1984. În prezent, este muzeu – o clădire monumentală, de culoare roșie, foarte frumoasă. În fața ei, Columna lui Sigismund III, regele care a mutat capitala Poloniei de la Cracovia la Varșovia. Urmează Piața Veche – Rynek Starego Miasta, de tip medieval, flancată de clădiri viu colorate și cu multe elemente decorative, de mare rafinament. Pe toate părțile, piața este ocupată de terase.
Pe tot traseul parcurs, dar și în piață, erau foarte mulți turiști – cu forfota lor obișnuită. Cei din stradă dădeau împreună un „spectacol” uman care te bucură și te binedispune. A urmat Barbakan, ce a mai rămas din vechile fortificații ale Varșoviei. Urmând aceste ziduri, am revenit în Piața Palatului Regal, locul de întâlnire a grupului. Ne-am învârtit prin preajmă, am făcut mici cumpărături, iar apoi, era deja pe întunecate, am mers la autocarul care ne-a dus la hotel. A urmat o odihnă binemeritată. A doua zi, am fost anunțați că vom porni pe un drum ceva mai lung și anevoios, vom traversa Lituania și apoi Letonia, până la Riga. (va urma)
Dariu REMEȘ
