Trăim într-o lume plină de provocări, așa că cedăm nervos, semn al fricii, și sîntem furioși pe toată lumea. Stresul poate fi evitat printr-o disciplinare a minții și o educare a rațiunii, caz în care oboseala nervoasă va face mai puține victime. Secretul fericirii este să nu fim divizați între parte și întreg, ci să ne acceptăm pe noi înșine și pe cei din jur așa cum sîntem!
Indivizii concurențiali vor căuta soluții de succes cu orice preț, fie și cu pierderea stimei de sine. Mai întîi, se vor refugia în muncă obositoare, cu credința că soluția unei vieți fericite este să aibă bani, putere și influență în societate. După un efort intens, de 5-10 ani, își dau seama că nu reușesc să schimbe nimic important în societate și se simt inutili, pierd contactul cu realitatea.
Este dificil să evităm oboseala nervoasă și ne dorim acea oboseală fizică după care cazi în somn ca într-o apă călduță și te trezești dimineață dintr-un vis în care zburai, îți pipăi umerii și găsești urmele aripilor… Oboseala fizică este benefică, dă poftă de viață. Oboseala nervoasă nu trece, a doua zi ești la fel de nervos în traficul urban, iar zgomotul te irită ca un ghimpe. Orice persoană străină devine un intrus, iar dacă șeful te calcă pe bătături, vei demisiona, nu înainte de a-i spune tot ce gîndești…
Dintr-un motiv sau altul, nu ne bucurăm de nimic și avem nevoie de stimuli exteriori pentru a fi fericiți. Surmenați, îngrijorați de drobul de sare, sîntem incapabili să ne oprim din ceea ce facem, convinși că nimic nu este mai important decît noi. Dar ne putem opri cu un efort de voință, putem scăpa de obsesii, griji, dacă vrem să nu colapsăm. Omul e tulburat nu doar la suprafață, ci pînă în adîncul său, ceea ce se vede din continua sa stare de nemulțumire. Vede negru înaintea ochilor și este negru pe cerul gurii.
Sîntem concentrați pe anumite obiecte și indiferenți la celelalte și la oamenii din jur, pe care-i observăm doar cînd au obiceiuri ce ne irită. Ce facem ca să scăpăm de stres și de îngrijorările epuizante psihic? Mulți fug, își abat gîndurile sumbre prin diverse metode (distracție în exces, muncă în exces), în loc să le înfrunte. Preferă să uite, dar problemele se vor întoarce, așa că e mai bine să privim realitatea în față și să găsim curajul s-o provocăm. Vom constata că cel mai mare rău ce ni se poate întîmpla nu aduce sfîrșitul lumii și atunci îngrijorarea dispare ca prin farmec.
Lupta pentru existență ne împiedică să fim fericiți, iar politicienii nu fac excepție, consideră că succesul electoral este unicul scop al vieții lor. Nu le pasă de ceilalți, doresc victoria pînă la obsesie, de dragul puterii în stat sînt în stare de orice… În mod obișnuit, trebuie să urmărească progresul social și binele public, însă constatăm că democrația liberală are și alte reguli, politica modernă urmărește calea cea mai scurtă către putere, după care încearcă să domine prin legile pe care le impune.
Politicienii se vor schimba – și noi alegătorii mai întîi -, pentru a ajunge în practică la un consens teoretic cu opinia publică și cu presa. Politica nu este o știință, așadar nu există nici un „specialist” care să ne spună ce e bine pentru noi. A face politică înseamnă a dialoga cu toți cei interesați și luarea deciziei de comun acord. Ce se întîmplă astăzi în România? Asistăm la o luptă disperată pentru putere, lipsește dialogul între părți și reflecția pentru consens. Avem nevoie de politicieni care să comunice cu opinia publică, să administreze bugetul după voința noastră și să ne accepte așa cum sîntem.
