Toată lumea ştie că busolele arată nordul. Dar ce ne „arată” de fapt „nordul” însuşi? Este în vogă sintagma „dialogul Nord-Sud”, folosită accentuat pe realitatea pământească „debusolată” că în această emisferă trăieşte 90% din populaţia globului sau că, de regulă, în nordul unor zone sau chiar ţări dezvoltările sunt mult mai vizibile. Din norduri au pornit şi mişcările sau „fronturile” identitare, crezurile, ordinea morală. Tot aici sunt mai prezente hărnicia şi mândria, disciplina şi dinamismul, egalitatea şi bunăstarea.
Nu vreau să transfer acest clişeu de cuprindere sumară a unei realităţi „cardinale” spre câmpul nostru, dar un simţ intim mă îndeamnă spre o atare viziune. Iar pe acest teren „românii – oameni ai nordului” şi chestiunile lor accentuate sunt dimensiuni evidente din efervescenţa mea culturală şi patriotică.
M-au fermecat de tânăr teorii precum cea a „decalajelor”, potrivit căreia economia nu poate fi prosperă decât atunci când există diferenţe evidente între zone şi regiuni, sau cea a „zidului”, după care chiar dacă ţii înafara cetăţii populaţii, când aceştia sunt fraţi cu cei dinăuntru un soi de antropotropism îi va magnetiza pe unii în suflet şi simţire. De ce au plecat pe firul munţilor ciobanii maramureşeni în urmă cu 8-9 secole, iar urmele lor le mai vedeau prin Ungaria, Ucraina, Slovacia, Polonia, Cehia în comunităţile de azi de gorali, vlahi sau volohi. De ce la înfiinţarea sa în 1937 Episcopia Ortodoxă a Maramureşului de la Sighetul Marmaţiei a ţinut de Cernăuţi? De ce ne-am stabilit repere genetic-identitare pe Nistru la est şi pe Tisa la vest când izvoarele lor din nord sunt atât de aproape?
Sunt câteva întrebări de format retoric, la care nu se răspunde tocmai pentru că răspunsul este încifrat în chestiunea fundamentală. Tăria de neam nu are alte garanţii istorice decât chiar credinţa în neam şi limbă, în ceilalţi oameni care trăiesc aceeaşi stare de vibraţie.
În 2018, împreună cu poetul şi jurnalistul Gheorghe Pârja am dorit să cuprindem într-un singur mănunchi toate trăirile sale esenţiale pe relaţia cu Basarabia şi am făcut-o, în ciuda tuturor piedicilor existenţiale. Aşa a apărut pe piaţa cărţilor esenţiale „Ochii Basarabiei” pe care am lansat-o la Chişinău tocmai la momentul Centenarului Unirii Primare – 27 martie. Dar răni la fel de mari şi dureri la fel de accentuate rămăseseră „în dor de compliniu”, mai ales vectorial-sentimental, acolo unde hărţile oficiale croite prin rupturi, indolenţe, indulgenţe şi trădări persistă. E vorba de Maramureşul românesc din dreapta Tisei şi Bucovina sfâşiată. Aici, pe aceste terenuri de jertfă nobilă, sunt pulsaţii esenţiale din Bătălia pentru Marele Suflet Românesc. În cartea de faţă seismograful lui Gheorghe Pârja sesizează cu fidelitate multe elemente… cutremurătoare. Fiecare tabletă e o demonstraţie că cei din nord sunt acolo „sus”, dar şi că „Descălecatul” de odinioară constituie pretext de noi şi noi descălecate contemporane, printre oameni şi locuri, printre borne de trecut, felii de prezent şi speranţe de viitor.
La finalul cărţii de faţă s-ar putea să concludeţi că durerile fraţilor din Nord nu prea sunt văzute unde trebuie, din prudenţe diplomatice. În schimb, metronomul lui Gheorghe Pârja este chiar ultrasensibil şi necruţător în concluzii.
În plus, nu uitaţi, stimaţi cititori ai cărţii de faţă să vă întrebaţi din când în când „ce s-ar face românii dacă n-ar avea un Nord atât de vast, de la esticul Nistru la vestica Tisă, peste un trup viguros?” Sau, altfel formulat, dacă se poate discuta despre românism fără Românii din dreapta Tisei şi fără Bucovina? Ţinuturi cu proeminenţe culturale şi cu contribuţii esenţiale la genetica naţională de format cultural.
Dr. Teodor ARDELEAN
