Colectarea deşeurilor menajere din gospodăriile populaţiei se face prin serviciul judeţean de salubritate, organizat de consiliile locale asociate cu Consiliul Judeţean Maramureş, care funcţionează conform unui Regulament aflat în dezbatere publică pînă pe 28 septembrie 2019, timp în care cetăţenii pot veni cu opinii şi sugestii. Fără implicarea lor, n-avem şanse de reuşită!
Acum, gunoiul este aruncat în pubelă, ridicat de autospeciala salubrităţii şi depozitat pe gropile de gunoi care funcţionează în Baia Mare şi Sighetu Marmaţiei (după normele europene, trebuiau închise de mult). Noul Regulament va fi aplicat din 2020, poate 2021, de cînd va funcţiona depozitul conform de la Sîrbi-Fărcaşa şi depozitele intermediare din Baia Mare, Sighetu Marmaţiei, Moisei şi Tîrgu Lăpuş.
Fiecare persoană plăteşte 11 lei pe lună plus TVA, 150 lei pe an pentru circa 500 kg de deşeuri, aşadar un kilogram de gunoi amestecat ne costă azi 30 de bani, însă sistemul nu mai poate fi acceptat deoarece se pierd multe materiale. Conform regulamentelor europene, din 2007, s-au schimbat legile şi sîntem obligaţi să recuperăm materialele.
Scopul este economic şi de mediu, căci „gropile de gunoi” sînt surse de poluare şi focare de infecţie. La nivelul gospodăriilor ar fi necesare cîte patru pubele, de capacităţi diferite (după caz). În primul să colectăm hîrtia şi cartonul, în al doilea plasticul şi metalele, în al treilea sticla şi în al patrulea, resturile de alimente, hîrtia umedă şi murdară, excrementele de cîine şi pisică, scobitorile, beţele de chibrit şi alte materiale biodegradabile. (Nu sînt reciclabile scutecele de unică folosinţă şi tampoanele.)
În curţi apar resturi vegetale ce trebuie mărunţite în containere de compostare, unde are loc transformarea materiei vegetale în îngrăşămînt agricol (compost). Dar mărunţirea este greu de făcut manual, aşa că cetăţenii preferă să ardă frunzele şi crengile uscate, poluînd mediul şi mai mult dacă în foc aruncă şi alte materiale combustibile, precum plasticul (prin ardere, materialele plastice degajă dioxină, o otravă ce poluează puternic aerul).
Dar mai rămîn multe deşeuri pe care gospodarii le aruncă, precum sînt aparatele electrice şi electronice uzate, sau resturile de construcţie. O categorie specială sînt deşeurile periculoase, cum sînt seringile, medicamentele expirate, pansamentele din spitale, deşeurile de laborator. Deşeurile voluminoase (mobilier vechi, saltele) vor fi colectate într-un loc special, pentru a fi dezmembrate şi materialele vor fi reciclate. Uleiul uzat şi grăsimile pot fi refolosite de asemenea.
Lumea este inundată cu mucuri de ţigară (rămîne acel filtru galben de nicotină), însă nu pot fi reciclate – o soluţie ar fi interzicerea ţigărilor cu filtru. Deocamdată, chiştoacele se aruncă între materialele care nu pot fi compostate sau reciclate, deci sînt depozitate pe o mie de ani, pînă cînd se vor dezintegra natural…
Industria produce aparate complexe, care nu pot fi dezmembrate uşor, cum sînt computerele şi telefoanele. În viitor, va trebui ca proiectanţii să prevadă din start tehnologia de separare şi refolosire a materialelor componente şi să le recupereze. Magazinele care vînd produsele noi trebuie să fie obligate să le preia pe cele uzate şi să le restituie producătorului, spre reciclare.
Sistemul de salubritate trebuie însă discutat în primul rînd cu cetăţenii, ei fiind cei care au rolul ingrat să selecteze deşeurile. Ei vor face treaba esenţială, dar nu este cazul să-i obligăm, ci mai înţelept ar fi să-i convingem. Să fie taxaţi scump, la kilogram, cei care vor preda deşeurile amestecate în sacii individualizaţi cu cod de bare, iar ceilalţi să plătească pe sfert.
Aceasta este solutia corecta la problema deseurilor: Strategia „Zero Waste” pentru deseurile municipale si asimilabile
Dr. Paul Connett, toxicolog, om de stiintă, activist, a lansat strategia „Zero Waste”, care implică eradicarea deşeurilor la nivel local şi global fară ingropare sau incinerare, in urmă cu peste 25 de ani. Aceasta a fost implementata cu succes pe 5 continente, fiind adoptată de peste 300 de munipalitati europene, si in orase foarte variate ca si dimensiuniprecum San Francisco, SUA (+800 000 locuitori) sau Capannouri, Italia (+40 000 locuitori). Targu Lapus este primul oras din Romania care s-a alaturat retelei europene de municipalitati „Zero Waste”, in iulie 2014.
Principalele elemente pe care se bazează strategia „Zero Waste” sunt preventia, separarea deseurilor si colectarea acestora la sursa, compostarea, mineritul urban, stimulente financiare precum „Platesti pentru cat arunci”, ecodesign – proiectare ecologica a produselor/materialelor, drepturile sistemului informal de reciclare (wastepickers), consum redus, responsabil, etic, echitabil.
Strategia „Zero Waste” pentru municipalitati/orase poate fi implementata in 10 paşi:
Pasul 1 urmează acest raţionament: Dacă îţi ţii tot gunoiul amestecat si nu colectezi selectiv, risipesti. Separând resturile alimentare şi alte materii organice de deşeurilereutilizabile – carton, metale, sticlă şi materiale plastice – vei obţine,însă, resurse pe care să le repari şi să le reutilizezi. Pasul 1, denumit separarea la sursă, implică separareadeşeurilor in propria locuinţă.
Pasul 2 este colectarea deşeurilor din uşă-în-uşă în pubele sau saci, pe anumite coduri de culoare. În principiu, într-un sistem pecare Connett îl consideră „ideal“, pentru deşeurile din bucătărie se folosesc 3containere:
– unul verde pentru deşeurile reciclabile (hârtie, sticle,cutiile de conserve, PET etc.);
– un container maro pentru deşeurile organice (Esteimportant să păstrăm fractia biodegradabila „curată“, reintegrând materiaorganică în agricultură, pentru a ajuta la producerea hranei;
– un container negru pentru fractia reziduală (tot ceea ce nu poate fi reparat, refolosit, recilat).
Pasul 3 îl reprezintă compostarea. Resturile din bucătărie şi alte materii organice nu generează doar un miros urât, ci şimetan şi levigat în rampele de gunoi. Dar probabil cel mai important motivpentru a separa în mod corect deşeurile organice este acela că fermierii aunevoie de ele pentru a reîmprospăta solurile sărăcite de nutrienţi şi pentru alupta împotriva eroziunii solului, în special în zonele cu climă caldă. Printransformarea materiei organice în compost nu doar se evită utilizarea gazelorcare se folosesc în mod obişnuit la producerea fertilizatorilor sintetici, ci se şi elimină eliberarea în atmosferă a acestor gaze care provoacă încălzirea globală.
Pasul 4: Recuperarea. În comunităţile mai mari,deşeurile reciclabile ajung la unităţi de recuperarea a materialelor – Materials Recovery, Biological Treatment (MRBT); există câteva sute de astfel de unităţi în lume. Rolul lor este acela de a separa hârtia, cartonul, sticla, metalul şi plasticul şi de a le pregăti astfel încât să îndeplinească toate condiţiile pentru a fi folosite la realizarea unor produse noi.
Pasul 5: Reutilizare, Repararare şi Deconstrucţie.Centrele care se ocupă cu aşa ceva sunt fie non-profit, fie societăţicomerciale. Însă, în opinia lui Connett, centrele de reutilizare şi repararevor deveni centrele comunitare ale viitorului. Centrele vor colecta unelte,mobilă şi alte obiecte de la proprietari sau din clădiri vechi. Materialele deconstrucţie şi pentru renovări sunt o parte profitabilă a afacerii. Cheresteaua,cărămizile, garniturile sanitare şi ferestrele au o valoare mare la re-vânzare.
Exemplu: Centrul ReSOURCE din Burlington, Vermont.
Organizaţia repară şi revinde obiecte casnice care,altfel, ar fi ajuns la groapa de gunoi. Prin acest program, din anii ’90încoace, peste 750 de persoane au fost instruite, 10.000 de persoane cuvenituri mici şi-au procurat bunuri casnice şi materiale de construcţii, iarpeste 10.000 de tone de materiale au fost ţinute departe de groapa de gunoi.
Pasul 6 îl reprezintă măsurile de reducere a deşeurilor generate care se referă la pungilede plastic, sticlele şi paharele refolosibile, precum şi scutecele reutilizabile în locul celor de unică folosinţă. Pasul 6 se ocupă de deşeurile reziduale cum ar fi ambalajele care se adună la gropile de gunoi. Connetsusţine că guvernele ar trebui să „descurajeze producerea lor“. De exemplu, înIrlanda guvernul a introdus o taxă de 15 cenţi pentru fiecare pungă de plastic cumpărată în centrele comerciale. Spre surprinderea celor mai mulţi, această măsură a redus utilizarea pungilor de plastic cu 92 de procente, într-un an. California, Bangladesh, Rwanda, Franta, orase din Australia si UK, au interzis folosirea pungilor de plastic de unica folosintă.
Pasul 7 recurge la utilizarea stimulentelor economice precum sistemul PAYT – „plăteşti-cât-arunci“, ceea ce motivează cetătenii sa arunce mai putin, încurajează colectarea selectivă şi penalizează producerea deşeurilor reziduale. In cazul unui sistem format din 3 containere (reciclabil,compostabil, rezidual) deşeurile reciclabile şi cele „compostabile“ suntridicate gratuit, însă pentru deşeurile reziduale se plăteşte suplimentar. Cu cât produci mai multe deşeuri reziduale, cu atât plăteşti mai mult. Sistemul se implementează în mai multe moduri: în unele comunităţi deşeurile reziduale sunt cântărite, în altele poţi să îţi alegi singur dimensiunea containerului pentru fracţia reziduală, si plăteşti in functie de dimensiune. În alte programe se folosesc abţibilduri, care se lipesc pe fiecare sac de gunoi, ori se achiziţionează saci de gunoi speciali.
Pasul 8. Diferenţa esenţială dintre strategia zero waste/zero deşeuri şi eliminarea deşeurilor(prin depozitare în rampe sau incineratoare) constă în modul în care se tratează/ gestionează fracţia reziduală. Aceasta trebuie să fie trimisă la ounitate de separare a deşeurilor reziduale –centru de cercetare zero waste/zerodeşeuri, şi nu direct la rampa de gunoi.
La unitatea de separare a deşeurilor reziduale, se desfac sacii iar conţinutul lor este răsturnat pe benzi transportoare. Obiectele de oţel sau fier sunt extrase de către un magnet. Restul deşeurilor ajunge, pe benzile transportoare, la personal instruit şi bine echipat, care selectează deşeurile voluminoase, reciclabilele cele mai valoroase (cum ar fi ambalaje debăuturi care se returnează, pentru garanţie) şi deşeurile toxice. Fracţia de materie organică murdară – de exemplu nisipul pisicilor, scutecele sau resturile alimentare neseparate – ajunge neatinsă la capătul benzii transportoare. Apoi este mărunţită şi stabilizată biologic, printr-o a doua operaţie de compostare. De asemenea, produsele, materialele care nu pot fi reparate, refolosite, reciclate sau compostate sunt propuse spre reproiectare.
Pentru implementare, pe lângă centrele de reparare şi reutilizare, este necesar un centru de cercetare, care să monitorizeze, evalueze şi să îmbunătăţească programul prin maximizarea ratei de recuparare amaterialelor reutilizabile, reciclabile şi a celor destinate compostării, dar si in scopul influentării industriei pentru reproiectareaproduselor/materialelor astfel incat acestea să fie durabile, non toxice,compostabile, să poată fi reparate sau reciclate.
Pasul 9 se concentrează pe optimizarea proiectării industriale – o proiectare pentru sustenabilitate, producţie „curată“ şiresponsabilitate extinsă individuală a producătorului. Ambalajele ar trebuiproiectate în aşa fel încât să fie refolosite, iar produsele să fie uşor dedezasamblat şi de reparat. Pasul 9 are în vedere aşa numitul „triplu aspectesenţial“ sau cei trei P – profit, populaţie şi planetă.
Pasul 10, numit depozitare intermediară în rampă, ţine sub control ceea ce ajunge în rampă – cu ajutorul unităţii de separare a fracţiei reziduale şi a centrului de cercetare zero waste / zero deşeuri. Connett foloseşte termenul „intermediar“, deoarece viziunea strategiei zero waste este aceea de a elimina în totalitate depozitarea în rampă. O rampă de depozitare intermediară ar trebui să se ocupe de ceea ce nu se poate reduce, reutiliza, recicla, composta sau reproiecta dinsistemul de producţie. In prezent, aceasta inseamnă circa 15% din totalulvolumului de deseuri municipale si asimilabile.
Cronologie:
Miscarea Zero Waste are ecou la nivel global, european si in Romania, cu un ascendent notabil in perioada 2012-2014.
2000, South Africa: Global Alliance for Incineration Alternatives (GAIA) a fost lansata la initiativa lui Annie Leonard, director „The Story of Stuff”
Prezentare GAIA: https://www.youtube.com/watch?v=u2Fk46KPgfA#t=188
2012: Lansare film „Trashed” cu Jeremy Irons – ambasador Zero Waste
2013: Lansare Zero Waste Romania
2013: Lansarea cartii ”The Zero Waste Solution: Untrashing the Planet One Community at a Time”, de Dr. Paul Connett
http://www.chelseagreen.com/book…/…/the_zero_waste_solution/
2013: Termenul si politicile „Zero Waste” au fost acceptate de catre Comisia Europeana ca strategii inovatoare – model de ecoinovare;
(http://ec.europa.eu/…/good-pr…/eu/20131204-zero-waste_en.htm)
2013: Rossano Ercolini , presedintele Fundatiei Zero Waste Europe, a fost distins cu premiul Goldman Prize;
2014: Comisia Europeană lansează pachetul Economia Circulara: Deseuri, care promovează conceptul „Zero Waste”
si care include stoparea finantarii pentru tehnologiile incineratoare de obtinere a energiei din deseuri (http://europa.eu/rapid/press-release_IP-14-763_en.htm…)
2014: Franta,„tara incineratoarelor”, anunta stoparea industriei incineratoare. Ministrul mediului, Ségolène Royal, a afirmat că tehnologiile de obtinere a energiei din deseuri sunt depăsite si că viitorul apartine strategiilor „Zero Waste” (http://www.stoptheincinerator.co.uk/?p=645);
2014: Ljubljana, Slovenia, devine prima capitală „Zero Waste” din Europa.