Grigore Leşe despre GEORGE ENESCU

Festivalul Internațional George Enescu se desfăşoară în perioada 31 august – 22 septembrie 2019, în București. Despre genialul muzician român, am stat de vorbă în Tîrgu Lăpuş, cu prof. dr. Grigore Leşe. Iată ce ne-a spus:
“Am vizitat Muzeul Enescu, am văzut casa în care a locuit şi mi-au dat lacrimile. M-am întrebat: Aşa respectăm un compozitor care ne-a reprezentat ţara în lume?! Vizavi de casa lui Enescu, este o biserică şi-mi imaginez că a auzit clopotele, toaca sau cîntările bizantine, care l-au influenţat în compoziţiile sale. Mi-am pus cîteva întrebări şi am ajuns la concluzia că Enescu nu s-a născut într-o lume rece, agitată. El a ştiut să miroasă florile, vine din lumea satului cu poveşti mitologice. Noi, în sat, sîntem în jurul lui Dumnezeu. Şi Enescu a fost în jurul lui Dumnezeu. Avea în codul său genetic elementele credinţei. Frecventa biserica, nu venea dintr-o lume sălbatică. Asculta Sf. Liturghie, se ducea la vecernii. De micuţ, urechea lui s-a obişnuit cu această muzică. Bunicul lui dinspre mamă era tenor prim. Ce a servit Enescu prin muzica lui? Binele, adevărul şi frumosul. De ce a reuşit Enescu să se impună? Pentru că el a coborît printre oamenii simpli, a cîntat pentru oamenii de rînd. Uităm că lumea asta este făcută din oameni simpli ce cîteodată pot fi geniali. Muzica ţăranului este o comoară, cum e şi cea enesciană. Are monumentalitate. Cînd auzi Poema Română, simfoniile, sonatele, realizezi că sunt monumentale pentru că au rădăcină. Un ţăran îmbrăcat în haine ţărăneşti este ca un împărat. În primele sale compoziţii, muzica lui Enescu are robusteţe, este liturgică. Doinele maramureşene te duc cu gîndul la muzica bizantină, au înflorituri, au melisme. Enescu nu a folosit citate din muzica bizantină sau din folclor, ci a creat un material melodic în caracter bizantin. Enescu a fost un om cinstit şi împlinit. Nu ştiu dacă a reuşit să fie bucuros pînă la capăt, dar ne-a lăsat bucuria nouă. Dacă îl ascult interpretînd la vioară, mă gîndesc la lăutari, păstori… Toate preluările enesciene din folclorul românesc, introduse în simfonii, în rapsodii, sînt unic integrate în aparatul orchestral. El nu le-a copiat, ci le-a redimensionat. El nu s-a băgat în folclor oricum, ci a avut măsură şi echilibru. Muzica lui Enescu ne oferă siguranţă, rînduială, ne asigură comunicare. Muzica este utilitară. În “Edip”, se recunoaşte structura de doină. Trebuie să cultivăm şi simplitatea. Horitul ajută la trecerea prin lumea asta mai uşor. Aştept o reformă în cultura tradiţională. Noi sîntem un popor de păstori şi păcurari. Sunetele pastorale sînt străbătute de acelaşi sentiment uman. Noi vorbim despre Enescu profesorul, compozitorul, violonistul şi poetul. Muzica enesciană provoacă lacrimi” .