Armata română lupta încă în Vest, în timp ce, la Bucureşti, se încercau variante de guvernare. După două eşecuri ale guvernelor şubrede conduse de generalii Sănătescu şi Rădescu, victime sigure ale complotului dirijat de Moscova, la 6 martie 1945, într-o atmosferă sumbră, era anunţată formarea unui nou guvern, condus de dr. Petru Groza. Un guvern procomunist, instalat la presiunea Uniunii Sovietice. Era o formulă înşelătoare, la adăpostul căreia se alcătuise o coaliţie fictivă. Noul cabinet cuprindea partide şi organizaţii aliate cu partidul comunist. Care, proaspăt ieşit din ilegalitate, au încercat să-şi strângă rândurile firave şi să preia puterea. Cei aproape 1000 de membri, atât indicau numărătorile oficiale, nu erau suficienţi pentru îndeplinirea acestei misiuni. Amănunt de care sovieticii nu s-au împiedicat pentru punerea în aplicare a planului de aducere la conducerea ţării a unui guvern dominat de comunişti.
Ziarul „România liberă”, care însoţeşte Ediţia „Ziarele României Mari,” numărul 39, scria că guvernul Groza are toate argumentele legitimităţii. Inclusiv intervenţia brutală a trimisului Moscovei, Andrei Vîşinski, este prezentată ca expresie a voinţei populare. Autoritar şi violent, Vîşinski a încercat să-i neutralizeze pe toţi cei care încercau să se opună ofensivei comuniştilor. Regelui Mihai i-a trântit uşa, iar ministrului de Externe român, Vişoianu, i-a replicat că nu venise la Bucureşti pentru a-i cunoaşte părerea. Regele Mihai declară, mai târziu, într-un interviu, că „Vîşinski a ieşit din încăpere trântind uşa. A trântit-o atât de tare, încât zidul din preajma canatului s-a fisurat.” Când regele a invocat principiile declaraţiei din Crimeea, Vîşinski i-a replicat dur: „Ialta sunt eu!” Comisarul sovietic a vegheat ca guvernul Groza să lichideze moral şi fizic opoziţia. Iuliu Maniu şi Dinu Brătianu au devenit în câteva luni reacţionari, fascişti notorii sau sabotori. Ion Mihalache a devenit duşman al URSS, înconjurat de huligani şi fascişti. Precum Ilie Lazăr, fruntaşul naţional-ţărănist din Maramureş, participant la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia. Generalul Rădescu, premierul decăzut, a fost numit criminal care complotează cu şefii partidelor istorice pentru a instaura dictatura militaro-fascistă.
Aşa scria editorialistul ziarului amintit. Şi unele ziare începuseră să primească culoarea noilor vremuri. Trimisul Moscovei, cel care a bătut cu pumnul în masă la Bucureşti, a contribuit din plin la transformarea României într-un satelit al Moscovei. Fără îndoială şi cu sprijinul unor demnitari români recoloraţi, dar mai ales al noilor condiţii rezultate după întoarcerea armelor. Pe plan extern, situaţia nu a evoluat în favoarea României. Semnarea acordului de procentaj dintre Churchill şi Stalin, din octombrie 1944, a dat mână liberă sovieticilor pentru a-şi construi brâul de securitate. În relaţia cu România, sovieticii au dispus de mijloace de presiune. Trebuiau îndeplinite obligaţiile asumate prin Convenţia de Armistiţiu, epurarea aparatului de stat şi pedepsirea celor declaraţi criminali de război şi reintegrarea nord-vestului Transilvaniei în statul român.
Teritoriu recucerit cu mari jertfe româneşti. Conferinţa de la Ialta a creat cadrul pentru imixtiunea brutală a sovieticilor în România. Reprezentanţii opoziţiei au trimis memorii de protest puterilor anglo-americane, în special Iuliu Maniu, dar nu au avut nici un rezultat. Comisia Aliată de Control din România şi-a rezervat rolul de observator al evenimentelor care se derulau pe scena politică românească. Colaborarea regelui cu Groza a fost dificilă. Declanşarea grevei regale, prin refuzul regelui de a mai semna actele guvernamentale, a dus la declanşarea unei adevărate crize constituţionale. Dar nici de această dată sprijinul occidental nu s-a arătat. Sovietizarea României intrase în linie dreaptă. În ceea ce-l priveşte pe Groza, contemporanii îl descriu ca pe un comunist atipic. Politicianul era bogat şi deţinea o frumoasă vilă la Deva. În Maramureş, la moartea lui, în ianuarie 1958, a apărut şi o zicală din popor, auzită de la mătuşa Anuţa Bârlea: „Pătru Groza şi poporul/Colectiv ţi-o trebuit/ Ş-amu stai îngrămădit/ Cu un ziar acoperit.”
Guvernul lui Groza s-a instalat cu prezenţa ameţitoare a autorităţilor sovietice de ocupaţie, beneficiind de sprijinul diplomatic al Moscovei. Care şi-a găsit în România adepţi. Vântul rece de la Moscova a bătut câţiva ani peste România. Ne îndreptăm spre 9 mai 1945, când în Europa înceta o perioadă de oroare cum nu mai fusese în istorie. Despre ziua victoriei, în Ediţia de mîine a colecţiei. Se prefigura Războiul Rece.
