Confratele Adrian Marchiș îmi face chemare în satul său natal, Suciu de Sus, pentru a fi martor la un început de drum. Adică la prima ediție a Simpozionului care își propune să pună în lumină interferențele culturale din acest loc, cu rezonanța clopotului de bronz. M-am aflat într-o sală de clasă, din Școala gimnazială „Florea Mureșanu” din localitate, amenajată pentru desfășurarea evenimentului. Gazdă primitoare, doamna profesoară Mihaela Pop, directoarea școlii. Până să vină invitații, m-am desfătat cu panourile lămuritoare și cu mapa pusă la îndemână. Așa am aflat că Asociația „Cultura Suciu de Sus” este îndemnul de a aduce în actualitate informații despre dovezile descoperite în adâncurile acestui pământ, dar și grija sporită pentru a capta energiile spirituale, actuale, din localitate. Cei ce vin, să știe ce a fost.
Da, cultura Suciu de Sus! O zestre care numără milenii. Mă înconjoară desene cu vase pântecose, înalte, lucrate cu mâna, au formă și culoare, ori motive ornamentale care te uimesc. Parcă, de atunci, din epoca târzie a bronzului, nimic nu s-a inventat în formă. Vasele au culoarea neagră, lustruite cu un luciu metalic. Motivele decorative au devenit onoarea vremurilor, întruchipate dintr-o combinație unică de caneluri orizontale și spiralice. Vin din memoria timpului, drumuri pavate cu pietre de râu, o vatră de foc ca simbol al axis mundi. Elitele epocii bronzului au deținut depozite de cupru și aur din Munții Țibleșului. Se vorbea de un sanctuar legat de ceremonia înmormântării strămoșilor locuitorilor acestor zone, dar și a comemorării ritualice.
Iată-mă, călătorit într-o vreme veche, care a fost reconstituită, cu inteligență profesională, din frânturi de vase și alte dovezi. De altfel, a fost de față doctorul în arheologie, Carol Kacso, care și-a legat numele de învierea unor vremi ascunse. Dar nu a fost singur în scormonirea vremurilor. Pe acest ecran orgolios s-a proiectat prima ediție a unei manifestări necesare și extrem de folositoare. Care a convins doi membri ai Academiei Române să se întoarcă în satul natal cu aura științifică care i-a consacrat. Academicianul Emil Burzo a recompus cu acribie un univers onomastic din această zonă, care este o dovadă a unei lumi așezate în țesătura veacurilor. Profundele legături cu neamurile vrednice, nobiliare din Maramureșul Voievodal. Merită, și trebuie, să cunoaștem care au fost vitregiile istoriei, și nu au fost puține, și am ajuns aici cu numele noastre din vechile hrisoave.
Academicianul Liviu Pop, cu farmecul nostalgiei, ne-a povestit despre lumea satului în care a crescut, care a fost un ferment de formare a caracterului și demnității. Prin cuvântul universitarului Gheorghe Mihai Bârlea am auzit strigătul de alarmă împotriva fostului regim al unor oameni din împrejurimi. Ne bătea în tâmple vuietul pădurii răzvrătite. Istoricul Ilie Gherheș ne-a restituit biografia palpitantă, tragică, a preotului și curajosului patriot Florea Mureșanu, care a luminat așezarea cu personalitatea sa. De altfel, școala gimnazială îi poartă numele. Dacă ar fi fost doar aceste teme esențiale pentru istoria zonei și ne puteam declara mulțumiți de reușita manifestării. Nu a fost uitat nici personajul pașoptist, Atanasie Moț Dâmbu, un ofițer al regimentului grăniceresc din Năsăud, care a implicat localitatea în acțiunile militare ale revoluției. Are aici și o statuie.
Un debut matur al manifestării, o întâlnire cu semnele duratei. Interferențele culturale
s-au dovedit o realitate. Au fost abordate teme de interes, care au scos la vedere fapte de răscruce din istoria localității, a ținutului, marcată de personalități ferme, care au rezolvat ecuații complicate de geopolitică. Cum am mai spus-o, și în alte împrejurări, cred că istoria locală face parte din simfonia istoriei naționale. De aceea trebuie să abordăm teme mai puțin cunoscute, puse sub lupa documentului. Și la Suciu de Sus am asistat la un fenomen mai liniștitor. Se întorc acasă cei plecați din sat. Unii să vorbească despre vatra nașterii, alții să asculte vocea pământului.
M-a bucurat prezența intelectualilor comunei. Au fost alături insituții județene și locale. Asociația condusă de confratele Adrian Marchiș, și membrii ei fondatori, a implicat în reușită și Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România – Filiala Maramureș, tocmai pentru a fi siguri că manifestarea, de sub Țibleș, va fi auzită mai bine. Așa a fost. Deoarece în 24 august, 2019, la Suciu de Sus s-a rupt tăcerea. A început să vorbească pământul și oamenii lui. Pământul care știe multe. Iar localnicii, din ziua de astăzi, au un fin auz istoric. Ne vedem anul viitor!
