Duminică, 18 august 2019, duminica a IX-a după Sfintele Rusalii, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat, de la ora 9,00, slujba de târnosire a bisericii din Parohia Huta Certeze, Protopopiatul Oaş, şi a săvârşit Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie în fruntea unui sobor important de preoţi şi arhidiaconi.
Slujba de târnosire
Slujba de târnosire a fost oficiată după toate regulile Bisericii Ortodoxe: a fost unsă biserica în exterior cu Sfântul şi Marele Mir, au fost puse în piciorul Sfintei Mese Sfinte Moaşte de Sfinţi Mucenici, în acest caz ale Sfinţilor Mucenici din secolul al IV-lea de la Niculiţel, Dobrogea – Zotic, Atal, Camasie şi Filip – şi Documentul de Sfinţire, semnat de Întâistătătorul Eparhiei, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin, introduse într-un tub inox, aşezat pe un pat de nisip uscat şi pecetluite apoi cu ceară topită. Sfânta Masă a fost unsă cu Sfântul şi Marele Mir, iar în cele patru colţuri au fost puse icoanele celor patru Sfinţi Evanghelişti – Matei, Luca, Marcu şi Ioan – gravate în granit, ca să ţină cât va ţine Sfânta Masă, apoi au fost sigilate şi ele cu ceară.
Sfânta Masă a fost acoperită cu giulgiu şi cele două veşminte împodobitoare, iar apoi a fost pregătită pentru sâvârşirea Sfintei Liturghii: au fost puse pe ea Sfântul Chivot, Sfântul Antimis, Sfânta Evanghelie, două Sfinte Cruci de binecuvântare şi candela arzând.
Scurt istoric al bisericii
Biserica ortodoxă din Huta Certeze, prima din această localitate, este construită recent. Piatra de temelie a fost pusă în 3 aprilie 2005 de Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin, pe un teren concesionat de la Consiliul Local Certeze.
Lucrările de construire au început în septembrie 2005, execuția fiind realizată de firma SC MIRACOL STAR S.R.L., reprezentată de domnul ing. Ioan Big din Negrești Oaș cu susținerea și contribuția credincioșilor din parohie, biserica fiind ridicată la roșu spre sfârșitul anului 2009.
De atunci și până în prezent s-au executat lucrările de acoperire, izolare termică interioară și exterioară, finisaje pentru pregătirea viitoarei etape de pictură bisericească, tencuire exterioară, construcții anexe ale bisericii cu dotări pentru întreținere și funcționare, amenajarea și împrejmuirea curţii, dotări interioare cu mobilier bisericesc, obiecte liturgice și candelabre.
Fondurile financiare pentru construirea bisericii, pentru finisajele interioare și exterioare, pentru împodobirea bisericii cu odoare sfinte au provenit de la credincioşii ortodocşi ai Parohiei Huta-Certeze și din parohiile învecinate, de la Ministerul Culturii şi Cultelor, Primăria și Consiliul Local al Comunei Certeze, de la diferiți binefăcători din ţară şi din străinătate.
Sfânta Liturghie Arhierească
Soborul de peste 20 de preoţi şi diaconi a fost alcătuit din Arhim. Dr. Emanuil Rus, stareţul Mănăstirii Bixad, Pr. Marcel Malanca, protopopul de Oaş, Pr. Conf. Univ. Dr. Adrian Gheorghe Paul, paroh în Certeze, coordonatorul Domeniului Teologie Ortodoxă „Justinian Arhiepiscopul” şi prodecan al Facultăţii de Litere de la Centrul Universitar Nord Baia Mare al Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca, Pr. Mihai Feher, proin-protopop de Oaş, Pr. Vladimir Sinesiu Sofineţ, paroh, preoţi din parohiile învecinate, arhidiaconi.
Răspunsurile la Sfânta Liturghie şi la slujba de târnosire au fost date de Grupul Psaltic „Thelogos” al Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului şi Sătmarului, dirijat de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu, iar la Chinonic a interpretat „Cântecul satului românesc” de Mihail Bucă, dirijorul Corului Bizantin „Tronos” al Patriarhiei Române.
Cuvântul Pastoral la Duminica românilor migranţi
Cu ocazia „Duminicii românilor migranţi”, prima duminică după Adormirea Maicii Domnului, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a scris şi editat un Cuvânt Pastoral pentru a fi citit în toate bisericile parohiale în „Duminica românilor migranţi” şi în filii duminică, 25 august 2019.
La Huta Certeze acest cuvânt pastortal a fost citit de către Pr. Conf. Univ. Dr. Adrian Gheorghe Paul:
„Condițiile create de cei ce au venit la conducerea țării după ’90 nu au fost o ofertă pe măsura hărniciei și nobleții poporului român, se spune în Cuvântul pastoral. Și atunci s-a petrecut drama. În lipsa unei strategii naționale de dezvoltare durabilă, 75% din forța de muncă națională, bine pregătită în școli adevărate și de dascăli consacrați, dăruiți și luminați, au ales migrația ca formă de supraviețuire și, de ce nu, de prosperitate. Numai că această alegere a dus la plecarea a peste patru milioane de români în toată Europa și în toată lumea.
Odată cu plecarea celor cu vârste cuprinse între 25 și 40 de ani, deci cei în putere să muncească, să întemeieze familii, să nască copii și să-i crească pe pământ românesc în Țara, Neamul și Biserica lor, poporul român a intrat într-un grav declin. Îmbătrânirea populației prin mortalitatea crescută, natalitatea scăzută și lipsa măsurilor pentru încurajarea natalității ne-au adus, de la aproximativ 23 de milioane de locuitori, la 19 milioane și jumătate.
În acest ritm, cercetătorii fenomenului de îmbătrânire și sociologii, nu numai din România, ci și din toată Europa, dar noi vorbim de țara noastră, spun că în 50 de ani România va avea sub 15 milioane de locuitori. Este dramatic, este îngrijorător, este înspăimântător. Se stinge și dispare neamul.
Biserica Ortodoxă, ca și mamă spirituală a acestui popor, simte cel mai dramatic acest fenomen și este profund îngrijorată și înlăcrimată. Ea plânge tinerețea satelor, prin depopularea lor, împuținarea elevilor în școlile românești, golirea bisericilor și dispariția satului românesc, în cele din urmă.
Și, totuși, este singura instituție care nu renunță la luptă. A construit bisericile pe care nu au avut voie să le construiască în cei 45 de ani de comunism. A reconstruit mănăstirile distruse sau închise, a reconstruit instituții de învățământ teologic, a construit și continuă să construiască așezăminte culturale, medicale și sociale. Toate acestea din purtarea de grijă față de destinul și soarta neamului. Ea, Biserica Ortodoxă, se consideră responsabilă față de credința, continuitatea, dăinuirea și nemurirea neamului românesc. Am putea spune că Biserica Ortodoxă a avut și are, cu adevărat, un proiect de țară.
Când cele 4 milioane de români au ales să plece afară, Biserica Ortodoxă i-a urmat, s-a dus după ei, nu i-a lăsat singuri, a trimis prima dată preoți (peste 1.000 de preoți ortodocși români slujesc în Europa), a înființat comunități, episcopii, parohii și mănăstiri. A construit biserici, unde a fost posibil, a făcut școli românești, pentru că preotul ortodox român se consideră și este apostol al neamului. El a rămas singurul intelectual fidel națiunii. Ei, preotul și preoteasa, sunt, atât în țară, cât și afară, lumina și speranța, bucuria și liniștea comunităților. Ei asigură unitatea și stabilitatea comunităților. Unde se mai găsesc și dascăli de cuget și simțire românească, acolo comunitățile înfloresc, iar dacă comunitatea are șansa să-și aleagă un primar gospodar, patriot și cu putere de jertfă, de slujire și dăruire, acolo se creează o mică Românie prosperă și vie, care poate fi model pentru națiune.
Pentru toate acestea și multe altele, unele dureroase și îngrijorătoare, altele frumoase și luminoase și de speranțe dătătoare, Patriarhul României, Preafericitul Părinte Daniel, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române au proclamat anul 2019 Anul Omagial al Satului Românesc.”
Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a adresat celor plecaţi rugămintea de a-şi păstra credinţa ortodoxă acolo unde sunt şi de a se întoarce acasă, pentru reconstrucţia ţării, la părinţii şi bunicii, pe care i-au lăsat cu lacrimi în ochi:
„Mă adresez vouă, care v-ați născut în lumea această văzută, în aceste plaiuri binecuvântate cu sate creștine și cu oameni credincioși, harnici și darnici. Acolo unde sunteți acum, împreună cu preoții și ierarhii pe care Biserica Ortodoxă Română i-a trimis să facă misiune, păstrați-vă credința străbună ortodoxă, omenia, bunăcuviința, hărnicia, generozitatea, respectul și frumusețea sufletului, ca pe cele mai prețioase daruri, cultivați-le și nu le risipiți sau pierdeți.
Ați plecat, unii mai demult, alții mai de curând, pentru un trai mai bun. Unii v-ați stabilit deja în țara în care v-a primit și pentru care munciți, realizându-vă ca familie și integrându-vă în noua situație. Nu vă uitați, însă, Țara, Biserica și Neamul. Să știți că poporul acesta a fost în istorie, și mai este, un popor frumos, credincios, omenos și generos, cu care am trăit împărțind aceeași bucată de pământ, aceeași pâine și aceeași soartă atâtea etnii și credințe. Nu vă denigrați Țara, Neamul și Biserica, deoarece sunt singura moștenire pe care o aveți în dar de la Dumnezeu. În rest, totul se cumpără pe bani. Suntem călători pe pământ și călătoria noastră va lua cândva sfârșit și ne vom întoarce la Dumnezeu, în patria cerească, unde sunt strămoșii, sfinții și eroii noștri.
Vorbiți-vă de bine frații, așa cum fac toate neamurile și găsiți cele mai frumoase și alese cuvinte spre a vă descrie satul unde v-ați născut, școala unde ați învățat, dascălii care v-au format, biserica și preotul care v-au botezat.
Dacă Dumnezeu vă va dărui sănătate, ani mulți și prosperitate, gândiți-vă la o întoarcere acasă spre a pune umărul la reconstruirea țării, pentru că numai voi puteți veni cu altă mentalitate și să promovați strategiile pe care le-ați văzut, învățat și practicat în lumea în care trăiți.
Gândiți-vă la părinții și bunicii voștri care nu trebuie să rămână singuri și, Doamne ferește, să moară singuri. Nimeni nu vă iubește atât de mult și sincer ca mama și tata, ca bunicul și bunica. Nimănui nu i se rupe inima de boala, umilința și suferința voastră ca și părinților voștri. Iubiți-i, cinstiți-i, ocrotiți-i și asigurați-le bătâneți liniște și fericite „ca să vă fie bine și trăiți ani mulți pe pământ”, așa cum ne spune porunca lui Dumnezeu.
V-am scris acest cuvânt pastoral, acum, când cei mai mulți dintre voi v-ați întors în satele și în familiile voastre din Maramureș și Sătmar, sate care, odată cu venirea voastră, devin frumoase, vii, pline de bucurie și lumină pentru că voi sunteți lumina, bucuria și tinerețea fără bătrânețe a satelor noastre, a Bisericii noastre Ortodoxe”, se mai spune în Cuvântul pastoral.
Distincţii
Pentru efortul de a construi o biserică nouă cu doar 50 de familii de credincioşi, preotul paroh Vladimir Sinesiu Sofineţ a fost hirotesit iconom stavrofor, cu dreptul de a purta Sfânta Cruce şi a primit Medalia Omagială „Justinian Arhiepiscopul”.
De asemenea, au primit Medalia Omagială „Justinian Arhiepiscopul” Consiliul Parohial şi Comitetul Parohial, iar primarul Petru Ciocan a primit Ordinul „Crucea Justinian Arhiepiscopul”, toate însoţite de Gramata Episcopală, care atestă aceste primiri. Consiliul Local a primit o Diplomă de Vrednicie.
Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a primit în dar din partea credincioşilor un toiag şi un coş cu flori.
