S-a pus piatra de temelie pentru Satul Copilăriei

Pe Plaiul Soarelui, la Desești

Spuneam cu alte ocazii că satele noastre țeseau povești care se prelingeau prin vreme. Și de la care porneau alte și alte povești, care alimentau memoria colectivă. Și mai spuneam că mai nou, satele sunt mai zgârcite cu poveștile, poate pentru că nu prea mai sunt cei care țes povești, sau poate că au început să dispară și iubitorii de povești. Cele mai multe dintre poveștile, să le zicem contemporane, vorbesc nu despre oaza de lumină și speranță pentru viitor, pe care ți-o dădeau satele (nu doar veșnicia s-a născut la sat?), ci despre îmbătrânirea și depopularea lor, despre lipsa soluțiilor pentru revigorarea satului.
Din fericire, Deseștiul, această frumoasă așezare maramu­re­șeană de pe Valea Marei a țesut, de-a lungul vremii, povești nemuritoare. Și încă mai țese. De vreo 40 de ani, satul și oamenii lui s-au împrietenit cu poezia. L-au făcut pe Nichita Stănescu să stea pavăză la hotarul cuvântului, toamna, Ulița Bisericii umplându-se nu doar de mirosul gutuilor, ci și de vibrația lirică a poeziei. Mai apoi, Deseștiul a pictat pe poarta sufletelor iubitoare de culoare. A devenit gazdă bună pentru copii și pictori, cu nevoia de a-și vindeca sufletele, primii să primească, cei din urmă, gata să dea din armonia culorilor, dar și să primească din puritatea copiilor.
Sunt și aici 15 ani de artă și solidaritate. De la această ex­cep­țională poveste duhovnicească, găzduită de preotul Ioan Ardelean și familia sa, s-a născut o altă poveste: Satul Copilăriei. Care va prinde contur, la Zăvoară, loc botezat drept Plaiul Soarelui. Partenerii acestui generos, ambițios și inedit proiect sunt Parohia Ortodoxă Română Desești (preot paroh Ioan Ardelean) și Asociația Plaiul Soarelui, președinte Dinu Dunca.

La mijloc de august, Plaiul Soarelui s-a transformat în crâmpeie din viața Deseștiului. Deseștenii, prietenii lor, membrii Asociației Plaiul Soarelui și invitații lor, participanții la cea de-a 15 ediție a Taberelor de Artă și Solidaritate, copii și tineri din Protopopiatul Sighet, iubitorii de tradiții și de sat au participat la atelierele de olărit, cioplit, cusutul că­me­șilor, împletitul gardurilor de nuiele, așa cum a fost și trebuie să fie via­ța satului mara­mu­reșean.
După slujba de sfin­țire a lo­cului, la care a luat parte și protopopul de Sighet, și rostirea gândurilor din partea organizatorilor și a in­vitaților lor, Coconii Deseștiului au invitat la jocul și horile satului.
Satul are viitor, a fost motto-ul spectacolului, care i-a integrat în peisaj și pe profesoara Mihaela Bob-Zăiceanu și elevii ei de la Colegiul de Arte din Baia Mare, dar și pe Ștefan și Andrei Petreuș, care aduc cu ei și duc mai departe zestrea folclorului autentic.
Și uite așa, Plaiul Soarelui s-a umplut de tradiții, de obiceiuri, de folclor, de aroma produselor tradiționale, de speranță. Ca semn că proiectul Satul Copilăriei are rostul lui. Și se poate dezvolta prin contribuția celor care locuiesc satul, dar și a autorităților sau a celor plecați, dar care duc dorul de satul copilăriei, de casa părinților. Poate casa părintească nu mai există, dar acolo, pe Plai, vor apărea alte case, care să adăpostească copii, artă, solidaritate, credință, tradiții.

1 of 8

În vatra Deseștiului, s-a aprins flacăra și să sperăm că va arde focul viu al satului. Un sat, în sat! Câți nu s-ar mândri cu asemenea idee! Preotul Ioan Ardelean și Dinu Dunca, co-inițiator al acestui proiect, au scris prima filă a acestei frumoase povești despre sat. Care, sigur, nu peste multă vreme va deveni realitate. Satul în sat va prinde contur prin salvarea a 10 case vechi, de lemn, cu elemente arhitecturale tradiționale, din satele de pe Mara și Cosău și așezarea lor la Zăvoară, pe Plaiul Soarelui, care respiră privind la măreția Crestei Cocoșului.
Nici nu vă puteți imagina cum s-au integrat în peisaj Coconii Deseștiului, câtă armonie au adus elevii Mihaelei Bob- Zăiceanu, cum a răsunat vocea Mihaelei cântând Boema sau O sole mio, ce a putut să scoată cu arcușul și vioara sa Ștefan Petreuș, alături de fiul său, Andrei. Ștefan a colindat lumea, mai întâi cu inegalabilul Ion Petreuș și mai apoi cu Andrei, și a înțeles ce valoare are folclorul românesc autentic.
Satul copilăriei e la început de drum. Și trebuie sprijinit să devină o realitate. De altfel, Edit Pop, de la Asociația EcoLogic, prezentă la eveniment, deja avea idei cu ce se poate face aici, ecologic, economic și social. Satele Maramureșului sunt amenințate de dezordinea unei arhitecturi fără știință, care atacă tradiția locurilor. Iar răspunsurile preotului Ardelean și ale lui Dinu Dunca, la întrebarea de ce e necesar acest sat, în acest loc, sunt edificatoare: Poate pentru că propune loc nealterat, de prea multele elemente nefirești din arhitectura distructivă de azi, un loc care să mai spună povești despre Țara Maramureșului, despre satele de sub Gutâi, cu izvoare limpezi și belșugul unui pământ sănătos nechimizat. O poveste despre satele de mult dispărute din alte locuri.
Da, frumos răspuns, care are și o continuare la fel de dătătoare de speranță: Satul copilăriei își propune să fie gazdă bună, mai ales pentru copii, oferindu-le un loc de întâlnire cu cioplitorii, încă, în piatră și în lemn, cu pictorii de icoane și de suflete, cu olarii și mește­șu­garii satului, un spa­țiu didactic menit să reamintească identitatea unui neam.
De altfel, la Desești, poezia, copilăria și sa­tul se întregesc de mulți ani, alcătuind întregul acela despre care vorbea Lucian Blaga. Pentru exprimarea concretă a sprijinului pe care-l puteți acorda acestui proiect vă punem la dispoziție datele: Parohia Ortodoxă Română De­sești, Banca Cooperatistă Tisa, Agenția Ocna Șugatag, Cont IBAN RO08CRCOX250206000057156.
Și gândurile de recunoștință și mulțumire pentru orice efort oricât de mic.