Punctul de trecere al frontierei de stat cu Ucraina din Sighetu Marmaţiei este un lucru benefic, în mare parte, pentru municipiu şi nu numai. Tot acest loc însă dă şi mari bătăi de cap altora. Per ansamblu, oraşul are de câştigat de pe urma podului istoric peste care se face trecerea la ucraineni. În fiecare an există sute de mii de treceri, în 2018 fiind depăşit pragul de jumătate de milion.
Partea pozitivă pentru câteva din localnici este reprezentată de posibilitatea de a face mic trafic peste pod. În acest fel, mai ales cei care trăiesc la limita subzistenţei au posibilitatea de a-şi câştiga un ban. De asemenea, administraţia locală este mai câştigată, indirect, de pe urma acestui mic trafic, deoarece în oraş s-au redus faptele antisociale. Oamenii predispuşi la aşa ceva sunt mai ocupaţi să-şi procure banii necesari traiului zilnic, decât să fure sau să cerşească. Horia Scubli, primarul municipiului, a explicat: „Sighetul este oarecum fericit situat, având o poziţie geografică avantajoasă datorită punctului de trecere a frontierei spre Ucraina. Există foarte multă populaţie care are îndeletniciri, mai mult sau mai puţin ortodoxe, de a face acel mic trafic de frontieră. Acesta, sigur că da, nu este de dorit pentru că încalcă câteva reguli privind fiscalizarea unor activităţi comerciale, dar pe de altă parte, o mare parte din nevoile celor pauperi sunt rezolvate cu acest mic trafic. De la alimentele mult mai ieftine aduse din Ucraina, până la a cumpăra două, trei pachete de ţigări şi mai apoi a le vinde într-un câştig oarecare, îi face pe unii să nu mai aibă probleme cu asigurarea traiului zilnic. De asemenea, se întâmplă tot mai rar acte de hoţie, cerşetorie, vandalism, deoarece populaţia, mai ales cea de etnie romă, este mai preocupată să-şi câştige o brumă de bani necesari existenţei lor. În consecinţă, acest mic trafic rezolvă problemele unei pături de oameni care sunt ferm convinşi că nu din muncă se poate câştiga banul. Acum sigur, ne mai prefacem că nu vedem, deoarece asigură o oarecare linişte şi confort celorlalţi locuitori. Şi să fim serioşi, economia nu se duce de râpă din cauza nefiscalizări de aici. Oamenii se duc dincolo şi vin cu o plasă mică pe care o vând cu 60 – 70 de lei pe zi, ce sunt bani buni cu care se întreţin”.
O jumătate de milion de treceri într-un an
Peste podul istoric, doar anul trecut, trecerile frontierei de stat au depăşit jumătatea de milion. Printre cei care au intrat în Ucraina se numără şi foarte mulţi turişti, mai ales în sezonul de iarnă. Există şi o parte negativă însă. Horia Scubli a mai precizat: „Punctul de trecere al frontierei este o zonă benefică pentru noi. Doar anul trecut am avut vreo 520.000 de treceri peste pod, ceea ce este destul de bine. Sigur, se mai întâmplă ca podul acesta să fie şi o problemă neplăcută pentru cei de aici. La începutul anului, un cuplu de olandezi a fost prins cu peste 70 de kg de heroină, cea mai mare captură de droguri. Ei au trecut tot pe aici, peste podul nostru aşa necăjit şi amărât cum este el. Deci cam acestea sunt beneficiile şi dezavantajele unui asemenea punct de trecere al frontierei. Per total, însă, este bine totuşi. Podul reprezintă şi o sursă suplimentară de turişti, care merg spre Ucraina, mai ales iarna. Astfel, sunt extrem de mulţi oameni, din toate judeţele din Transilvania, care se duc la schi în Bukovel şi trec peste pod”. Sighetenii apreciază faptul că au graniţa la doi paşi: „E bine cu podul peste Tisa. Că mergem în Ucraina şi ne aducem produse alimentare mai ieftine decât la noi, astfel că facem economie la bani. Şi cum în ziua de azi salariile sunt cum sunt, ne prinde numai bine”, a spus Mariana Pop. „Podul e şi bun, dar şi rău. Vedeţi, e bine că poţi trece pe aici graniţa şi nu mai trebuie să ocoleşti sute de kilometri, însă se întâmplă şi multe lucruri mai puţin bune, precum trafic de droguri, spre exemplu. Dar una peste alta, zic că e un câştig pentru noi”, a completat Ioan Marin. „Trecem dincolo, cumpărăm produse mai ieftine decât la noi. Surplusul îl vindem vecinilor, cunoştinţelor şi ne scoatem banii de drum. Mai facem plinul la maşină şi la final când tragem linie, câştigăm câţiva leuţi pe lună”, a conchis un alt sighetean.
