Un ghid de turism naţional şi internaţional descrie judeţul Maramureş într-o postare pe blogul personal, invitând turiştii să viziteze “cea mai frumoasă regiune”. “O vizită de un sfârşit de săptămână sau poate chiar de mai multe zile în inima verde a Maramureşului e o reconectare cu natura, cu tradiţiile, cu viaţa simplă şi frumoasă. Mă simt onorată că am putut să cunosc Maramureşul profund, autentic, verde”, scrie Raluca pe blogul său, www.ralucacalatoreste.ro.
După ce s-a plimbat prin Europa, dar şi America de Nord, Raluca se declară fascinată de frumuseţea Maramureşului. “În toate discuţiile despre vacanţe în ţară, această regiune este amintită şi, deşi am ajuns de câteva ori acolo, mi-am dorit să cunosc profund această zonă. Iar de curând s-a ivit această ocazie. La începutul lunii iunie am fost invitată de către Asociaţia EcoMaramureş să petrec un sfârşit de săptămână în zona Mara – Cosău – Creasta Cocoşului/Munţii Gutâi şi să cunosc mai îndeaproape felul în care se face ecoturism şi care sunt activităţile şi atracţiile turistice ce se organizează şi vizitează. Şi bine am făcut că am acceptat, căci au fost câteva zile minunate, pline de poveşti, de locuri noi şi discuţii cu oameni simpli, pe care le consider esenţiale pentru a cunoaşte mai bine specificul ţinutului”, scrie bloggeriţa.
Raluca mai scrie că “invitaţia în infotrip a venit la momentul perfect – câteva zile libere în care să merg spre partea autentică, acolo unde nu atracţiile turistice dau tonul şi fac itinerariul, ci locurile încărcate de însemnătate. Zona eco-Maramureş, situată între râurile Mara şi Cosău, la poalele Munţiilor Gutâi, inima verde a zonei, Maramureşul istoric, de care localnicii vorbesc cu atâta mândrie şi atâta drag, că-ţi aduc lacrimi în ochi. Triunghiul Mara – Cosău – Gutâi, pe care l-am descoperit şi explorat, promovează şi încearcă să atragă turişti prin simplitatea oamenilor, istoria locală plină de învăţături, credinţe şi simboluri, prin peisaje spectaculoase, ce te lasă fără glas, propuneri de turism activ – ciclism, hiking, escaladă, parapantă, sau chiar schi iarna – şi poveşti de viaţă suprinzătoare. E greu de pus în cuvinte ce bucurie sufletească e plimbarea, pe jos sau pe alocuri cu maşina şi iar pe jos pe aici, prin această zonă, descrisă de mulţi ca fiind cea mai frumoasă”.
Unul din satele care au impresionat-o pe Raluca este Breb. Pe blogul său, ghidul de turism a fixat şi câteva ţinte pe care turiştii nu au voie să le ocolească dacă ajung în Maramureş. “Aş recomanda, întâi şi întâi, o drumeţie către Creasta Cocoşului, formaţiune de rocă vulcanică, ce imită parcă creasta unui cocoş, aflată la aproximativ 1200 m altitudine şi a cărui drum începe din Breb; o plimbare relaxantă, cu peisaje surprinzătoare, cu poteci şerpuite şi abrupte pe alocuri, cu izvoare cu apă cristalină şi flori de câmp – pentru mine, această drumeţie a venit după mai mult de 15 ani de la ultimul meu mers pe munte şi a fost o revelaţie; mi-am promis ca măcar o dată pe an să merg pe munte, undeva în România. Vizitaţi bisericile de lemn, atât de speciale – câteva din ele chiar patrimoniul UNESCO, ortodoxe sau greco-catolice, cu picturi vechi şi decorate cu obiecte tradiţionale; pe lângă cea din Breb, vă recomand Şurdeşti, Budeşti, Deseşti. Acordaţi-vă timp să le aflaţi povestea – a bisericilor şi a micilor comuniţăţi din satele vechi”.
De asemenea, Raluca recomandă să “gustaţi din bunătăţile gastronomice locale – horinca specifică maramureşeană, despre care se spune că vindecă orice problemă, fizică sau la inimă, gulaş, sarmale, plăcinte, prăjituri, salam de vânat, tocană de vânat, mămăligă cu brânză (căreia i se spune tot tocană în Maramureş), hribi cu smântână şi multe altele – o desfătare a simţurilor”. Pe lista recomandărilor se mai află “plimbările prin fâneaţă, poate chiar o zi la fân – oare când eraţi mici, la bunici, aşa ca mine, aţi fost duşi la fân? Aţi făcut căpiţe? Dacă da sau dacă nu, aveţi ocazia în Maramureş, să daţi o mână de ajutor şi vă amintiţi de verile la ţară, vizitarea atelierelor de sculptură în lemn a porţilor maramureşene tradiţionale, chiar parte din tururi specializate pe cultura lemnului şi simbolistică, participarea la mici spectacole tradiţionale – şezători, serbări populare, Crăciun sau Paşte sau chiar nunţi tradiţionale, în care ritualurile sunt respectate întocmai cum au fost moştenite de la străbuni”.
