Istoria scrie că satele chiorene (Chechişul, de exemplu) s-au judecat sute de ani cu oraşul liber regal Nagybanya (Baia Mare) de la pădure. Iată că nu sîntem prea departe nici cu justiţia contemporană, de vreme ce proprietari de terenuri silvice şi agricole se judecă în instanţă zeci de ani cu comisiile judeţeană Maramureş şi locale de fond funciar, în încercarea de a-şi recupera imobilele naţionalizate în 1948 sau cooperativizate în 1962 de statul comunist. Statul democrat se dovedeşte incapabil să retrocedeze imobilele private confiscate, cel mai mare caz fiind al Composesoratului Nobil Borşa. Propunem anularea titlurilor de proprietate eliberate ilegal pentru composesoratele din Borşa şi reluarea procesului de retrocedare, cu respectarea legii!
Situaţia în 1948 a fost clară, exista un singur composesorat în satul Borşa, la fel ca în toate celelalte sate din Maramureş şi Transilvania. În nici o localitate n-au existat două composesorate, sau mai multe, şi de la această realitate trebuie să pornim pentru clarificarea situaţiei. Statul comunist a naţionalizat pădurea Composesoratului Nobil Borşa, iar prin Legea 1/2000 Comisia locală Borşa şi Comisia judeţeană Maramureş de reconstituire a dreptului de proprietate trebuia să restituie suprafaţa de teren cu vegetaţie forestieră, naţionalizată în 1948, unui singur composesorat, reînfiinţat de foştii composesori sau de urmaşii acestora.
Cum-necum, Comisia judeţeană a retrocedat pădurea unui composesorat cu alt nume decît al celui desfiinţat în 1948, iar solicitarea reînfiinţatului Composesorat Nobil Borşa a fost respinsă! Judecătorii din instanţa de judecată, sesizată de urmaşii foştilor composesori, a decis definitiv şi irevocabil, în baza actelor de proprietate depuse (intabularea din Cartea Funciară), că aceştia au dreptul la pădure în baza Legii 1/2000. Cine a greşit?
După părerea noastră, Comisia judeţeană de fond funciar Maramureş şi Comisia locală Borşa. De vreme ce existau două cereri de retrocedare pentru aceeaşi pădure, venite din partea a două asociaţii tip composesorat, ar fi fost mai bine ca eliberarea titlului de proprietate să fie amînată pînă la clarificarea situaţiei. Care este composesoratul legitim, primul ori al doilea? Favorizînd al doilea composesorat, autorităţile judeţene şi locale au acum de tras ponoasele, de vreme ce instanţa a decis că primul composesorat are vocaţie de proprietar.
Însă cele două comisii refuză să-şi recunoască greşeala şi susţin că al doilea composesorat este legitim, nu primul. Ceea ce este absurd, de vreme ce există o decizie judecătorească definitivă şi irevocabilă în favoarea primului composesorat (cel numit „Nobil”, precum scrie în cărţile funciare şi în actele din Arhivele Naţionale). De vreme ce un petent a deschis proces, comisiile ar fi fost normal să se abţină să emită hotărîri în dosar, pînă la sentinţa definitivă.
Folclorul din jurul acestui caz este fabulos, se spune că cele 17.000 ha de pădure revendicate nu există, ci doar 11.000, din care 5.000 ha au fost transformate în pădure comunală, administrată de Primăria Borşa. Că miza nu este pentru pădure, ci de fapt pentru muntele Toroioaga, în subteranul căruia s-ar afla mari rezerve de aur. Gura lumii vorbeşte despre un borşean miliardar canadian în dolari, care ar finanţa această luptă… Noi ştim sigur altceva, că autorităţile n-au aplicat legea după cum a fost scrisă: Pădurea se restituie celui de la care a fost luată în 1948, nu altuia!
Statul român nu respectă dreptul la proprietate, garantat constituţional. Soluţia este ca prefectul judeţului să ceară instanţei să anuleze titlurile de proprietate eliberate ilegal!
