În perioada 10-17 iulie 2019, la marginea satului Răzoare din Ţara Lăpuşului, a avut loc cea de-a 24-a ediție a Seminarului de Filosofie Valea Lăpușului. Inițiat în urmă cu 25 de ani de profesorii Alexander Baumgarten și Mihai Maga, acest seminar a ajuns să fie, vară de vară, unul dintre cele mai așteptate evenimente ale comunității filosofice studenţeşti din Transilvania.
Cu peste douăzeci de participanți, de la mai multe facultăți din țară, în decursul zilelor menționate, au avut loc opt conferințe, ateliere de caligrafie medievală, introduceri specializate în tehnicile de luptă medievală și alte cercuri de discuții pe teme de filosofie. Titlurile conferințelor susținute au fost următoarele: Dan Siserman, „Despre exegeza lui Ratzinger (Papa Benedict XVI) a operei lui Bonaventura” și „Teme ale antiaristotelismului bonaventurian”; Mihai Maga, „Între imitație și originalitate: de la comentariul medieval la Sentinţe, la teza de doctorat de azi”; Iuliana Petrescu, „Pervertirea cuvântului și percepții ale sofismului”; Petru Dimitriu, „Comentariul lui Ioan Filopon la noetica lui Aristotel”; Lucian Nicolae, „Veșmântul ca discurs – un comentariu heideggerian la Platon”; Cantemir Păcuraru, „Despre unele erori cognitive structurate în activitățile cotidiene”; Sebastian Pavalache, „Kant și intermediaritatea alterității”; și Liana Măjeri, „Heidegger și critica esteticii moderne”.
Acest eveniment a fost organizat de Departamentul de Filosofie Premodernă şi Românească al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca şi Centrul de Filosofie Antică şi Medievală, iar ediția următoare este anunțată pentru mijlocul lunii iulie a anului viitor.
Impresii filosofice de la Răzoare
Este primul an în care am participat la Tabăra de filosofie de la Lăpuş. Nici nu auzisem de acest eveniment anual cu tradiţie, chiar dacă se petrecea practic în curtea din spate, până nu am ajuns la masterat la Facultatea din Cluj-Napoca.
Cheile Lăpuşului sunt un monument natural deosebit de valoros, plin de spectacol geologic, floră şi faună diversă, ca să nu mai vorbim de estetica locurilor ce le întâlneşti la fiecare cot de râu şi de aerul curat, pentru care mulţi turişti şi montaniarzi străbat acest traseu. Amatorii de camping se instalează pe pajiştile din zonă pentru un weekend de relaxare, departe de culorile citadine.
Studenţii filosofiei au ieşit de asemenea din cetate, de buna lor voie, şi au instalat corturile în locul care de 24 de ani îi atrage pe tinerii iubitori de înţelepciune. Fiind o şcoală de vară, programul de prezentări a fost îmbinat cu activităţile în aer liber, aşa că fiecare a făcut cam ce a vrut…
Dimineaţa, ne învioram cu un ceai pregătit pe jarul rămas cald de aseară, după care un student, masterand sau doctorand ne prezenta cercetările sale din ultima vreme, de fiecare dată pornind o discuţie aprinsă despre Aristotel, Evul Mediu ori despre istoria recentă a disciplinei. Filosofii găsesc mereu prilejul să pună în cuvinte gândirea care tinde altfel să ne scape, adevăruri evidente sunt mereu în faţa ochilor noştri, dar intră în fundal.
O minte sănătoasă se află într-un corp sănătos. După discuţia matinală ce ne trezea mintea, era rândul corpului cu o drumeţie în sus pe Cheile Lăpuşului, pe cărările din pădure şi prin albie, până la un loc special pentru scaldă în apa rece a râului. Drumul ne era acompaniat de libelule, se spune că unde trăiesc acestea este un loc curat.
Spre seară, ne adunam în jurul focului, susţinut constant cu vreascuri şi crengi, ca să simbolizeze flacăra olimpică a intelectului treaz. Într-una, ne-a fost prezentat un text ce ne duce departe, pe iepe (ca cele din poemul lui Parmenide), spre originile întunecate ale gândirii umane. Vom găsi oare acolo un răspuns? Ori vom deveni din ce în ce mai superficiali şi mai păcătoşi?! Important este să căutăm, să ne lăsăm mişcaţi şi uimiţi de fiinţă!
Nu lăsăm gândurile să ne consume şi să ne tulbure, jocul este o parte din spiritual uman, la fel şi cântul. Muzica e importantă, mai ales cea care atinge corzile sufletului, fie că este cântată, fie că este ascultată cu mijloace moderne, tot nemuritoare rămâne.
La Lăpuş pe râu, s-a solidificat în aceşti 24 de ani o micro-cultură a filosofilor. Prin această tabără, se creează legături de prietenie, schimburi de idei şi sentimente; învăţăm unii de la alţii; adăugăm o latură vie şi organică filosofiei care de obicei se închide între pereţi sterili.
În ultima dintre cele şapte seri, am fost martori la un eveniment astronomic, o eclipsă parţială de lună, care ne-a adus aminte de legăturile dintre obiecte şi a dat sens faimoasei propoziţii: “Două lucruri îmi umplu sufletul de admiraţie, cerul înstelat deasupra mea şi legea morală din mine” – Immanuel Kant.
Filosofii sunt oameni cu o profundă admiraţie pentru natură, dar şi pentru civilizaţie; poate uneori mai mult pentru prima, aşa că încercăm să trăim şi noi în spiritul lor! Nicolae GOJE
