La 17 ani de la plecarea în Veşnicie a părintelui Lavrentie Şovre de la mănăstirea Frăsinei, fiii duhovniceşti din Baia Mare au ridicat un parastas în amintirea sa. Slujba a avut loc la Biserica de lemn “Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare, de sărbătoarea Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul. Atmosfera a fost una de încărcătură duhovnicească, după o scurtă ploaie, menită parcă să fie un semn de binecuvântare de la marele duhovnic maramureşean, cerul s-a înseninat şi au ieşit razele de soare mângâietoare asupra credincioşilor prezenţi. De altfel, la parastas, curtea, dar şi biserica au fost pline de credincioşii dornici să îl comemoreze pe părintele care a dus o viaţă sfântă şi care în opinia celor care l-au cunoscut e un sfânt, chiar dacă încă nu a fost canonizat, adică trecut oficial în calendar alături de ceilalţi sfinţi.
“Când te privea, te săgeta…”
Despre figura sfântă a marelui duhovnic maramureşean a vorbit protosinghelul Chesarie Bertea, care acum slujeşte la o biserică românească din New York, Statele Unite ale Americii. “Părintele Lavrentie face parte din fiinţa şi memoria mea, cu totul. A fost şi este un sfânt. A fost unul din cei mai mari duhovnici şi mare exorcist. Părintele Lavrentie când venea oriunde în lume, în ţară, aduna mulţime de oameni în jurul lui. Avea un ochi deschis şi unul puţin închis, dar când te privea, te săgeta, la fel ca şi părintele Dionisie de la Colciu, care era orb, dar avea nişte ochi de un albastru intens. Ştia totul despre tine, ştia când vei pleca din această lume”, a relatat părintele Chesarie Bertea.
El şi-a continuat mărturia amintind de un moment trist din viaţa lui, atunci când soţia lui era grav bolnavă şi se afla la hotarul dintre viaţa pământească şi viaţa cerească. “Când l-am cunoscut eram în mare necaz. Când l-am văzut pe părintele Lavrentie mi-am spus: e ca părintele Dionisie. Ştia când omul moare. Asta am păţit-o eu, când am mers cu soţia la părintele Lavrentie. Mergeam aproape în fiecare vineri la sfântul maslu şi apoi ne întorceam noaptea. Când am dus-o pe soţie şi trebuia să o vindecăm, a văzut-o, i-a dat binecuvântare şi i-a spus: eşti pregătită pentru drumul de veci, fără să îi spunem de boală. Şi nu a mai vrut să vorbească”, a amintit ieromonahul.
Să ne îndreptăm spre Dumnezeu cu toată fiinţa
Părintele Lavrentie putea să deosebească duhurile, dar ştia şi să dea sfatul potrivit fiecărei persoane. “Venea, punea mâna pe tine şi spunea: tu să îţi faci rânduiala după cutare sfânt. Să îi citeşti viaţa şi să îţi faci rânduiala asta şi ţi-o spunea cu un anumit scop. Venea la femei, punea mâinile pe ele şi ştia ce duhuri poartă fiecare. Spunea: tu cutare, verifică-ţi mintea la cutare, sau cutare. Dădea sfaturi exact pe măsura inimii şi a minţii omului respectiv, chiar dacă omul nu credea. Mergea şi vindeca oamenii, el spunea: se vindecă cei pe care vrea Dumnezeu vrea să îi vindece”, a rostit părintele Chesarie.
A plecat spre Împărăţia Cerurilor, dar duhovnicul nu i-a părăsit pe cei pe care i-a cunoscut şi nu rămâne indiferent nici la rugăciunea celor care i se adresează. Sfatul său: ca fiecare din noi să ne îndreptăm cu toată fiinţa înspre Dumnezeu. “Dincolo de mormânt s-a arătat multor oameni. De multe ori îl întreb şi eu, părinte spre ce… şi îmi răspunde: spre Dumnezeu cu toată fiinţa voastră. Aşa să aveţi în minte şi în gând să vă îndreptaţi şi copiii, şi familia, şi prietenii, şi gândurile: spre Dumnezeu. Eu v-am mai spus şi o repet: întotdeauna când vreţi să faceţi ceva, să gândiţi ceva: uitaţi-vă înspre cer”, a accentuat părintele protosinghel Chesarie Bertea.
