“Când vom înţelege această responsabilitate, lumea va fi alta”
Despre existenţa de dincolo, despre cazuri de moarte clinică, reîntinerire, gânduri şi stres, necesitatea de a iubi şi de a ierta, a vorbit medicul neurolog şi psihiatru, Dumitru Constantin Dulcan, prezent, recent, la o conferinţă susţinută la Centrul Universitar Nord Baia Mare. Prezenţa acestuia s-a datorat lansării noului volum, “Creierul şi Mintea Universului”. Evenimentul
s-a bucurat de un real succes în rândul maramureşenilor care au venit în număr semnificativ, Aula Universităţii dovedindu-se neîncăpătoare pentru mulţimea dornică de cunoaştere. Autorul de cărţi filozofice şi de metafizică a fost însoţit de directorul Editurii Şcoala Ardeleană, George Vasile Dâncu, şi actorul Dorel Vişan. De asemenea, a fost prezent decanul Facultăţii de Litere din cadrul Centrului Universitar Nord Baia Mare, conf. univ. dr. Ioan Mircea Farcaş, şi medicul Călin Terţan, cel care a intermediat această întâlnire cu Dumitru Constantin Dulcan.
“Aceşti oameni despre care spunem că au murit ne văd, ne aud”
“La un moment dat, scriind, am realizat că fără voia mea, am deschis cele două dimensiuni ale Universului, cea fizică căreia îi corespunde corpul fizic. Cu toţii trăim într-un univers fizic. A doua dimensiune este cea spirituală, cea invizibilă. Unda nu se vede, nu se simte, nu se aude. Conştiinţa noastră este unda, de fapt e informaţia care precede existenţa Universului. La început a fost Cuvântul. De fapt cuvântul era un gând. În latină şi greacă sună Logos, care înseamnă informaţie, ştiinţă, cunoaştere. La începuturile Universului a existat un gând, de aici extrapolăm spunând că gândul e cea mai puternică forţă din Univers. De câte ori vorbim de informaţie trebuie să ne gândim că aparţine unei minţi, unei raţiuni”, aşa şi-a început dialogul, medicul Dumitru Constantin Dulcan.
El a accentuat că tot cea ce gândeşte şi scrie se bazează pe cazurile experimentale cu care a avut de-a face pe parcursul carierei sale de medic. “Familia de medici Terţan vorbeşte despre experienţe în care oamenii văd această lumină, dar numai în experienţa de dincolo. Această lumină divină, cu toţii o văd chiar dacă sunt atei. Moartea e de fapt o iniţiere a lumii, spune Mircea Eliade. Acei oameni se văd de undeva de sus, îşi văd părinţii îndureraţi, încearcă să-i aline, dar mâna lor trece prin corpul fizic. În momentul morţii, sufletul, această parte a conştiinţei se extrage celulă cu celulă şi e expediată în zona prin care a venit. Insul nu se vede în corp, se miră că ceilalţi nu îl văd. Realizează că este vorba despre moarte. Noi toţi asistăm la pierderi şi este important să ne comportăm civilizat pentru că aceşti oameni despre care spunem că au murit ne văd, ne aud. Revenindu-şi, aceşti oameni povestesc ce li s-a întâmplat. Acei oameni văd, chiar şi oameni fără vedere fizică văd. Ei văd ce se întâmplă în jur: uite, mama mea plângea, sora mea scria o scrisoare. Întrebaţi ulterior, aceşti oameni confirmă ceea ce au povestit cei care au trecut prin moarte clinică”, a punctat Dumitru Constantin Dulcan.
Din experienţele celor care au trecut prin moarte clinică reiese că lumea de dincolo e una în care domină bucuria. “Spunea o doamnă care a trecut printr-o moarte clinică că toţi erau veseli acolo, nimeni nu era trist. A văzut o lume a bucuriei. După ce am scris această carte, multă lume m-a contactat şi mi-a spus: ai descris aproape perfect ce e acolo. Ei bine, nu am descris eu, ci am relatat ce mi-au povestit acei oameni. Toţi aceşti oameni aflaţi în faţa unei sfere de lumină, mai strălucitoare ca Soarele nu sunt orbiţi, o privesc firesc cum am vedea noi orice altceva”, a relatat medicul.
Iubirea şi iertarea, esenţiale în viaţa oamenilor
Autorul cărţii “Creierul şi Mintea Universului” a mai accentuat că e esenţială iubirea şi iertarea, aşa cum ne învaţă Hristos. De aceea nu trebuie să omitem spovedania la preot, dar nici iertarea cu toată lumea înainte de a părăsi spaţiul pământesc. “Ei bine, ori văd telepatic, ori în limbajul respectiv vine întrebarea în acei oameni: ce ai făcut cu viaţa ta? E un echivalent al judecăţii pe care o descriu cărţile sfinte. Tot ce am făcut vreodată neplăcut în viaţă: am insultat, am minţit, am înşelat, toate acele persoane le vedem în interiorul nostru, dincolo, şi simţim exact durererea acelei persoane pe care am provocat-o noi. Este undeva o rezolvare a conflictelor pe care le avem cu cei din jurul nostru. Cunoaştem învăţătura cum că iubirea e ca un câmp care unifică, alină existenţa noastră, iar neiertarea ne aduce în faţa unei situaţii pe care trebuie să o rezolvăm”.
Pe de altă parte, este evident că în spaţiul de dincolo totul e înscris: tot ce ţine de trecutul, prezentul şi viitorul nostru. Aşa se explică unele vise premonitorii, dar şi experienţele pe care le au unele persoane care trec prin moarte clinică. De exemplu, o persoană ajunsă în celălalt spaţiu povestea că şi-a întâlnit tatăl. Nu îl văzuse niciodată, pentru că acesta murise pe front, dar când a revenit în viaţă şi a cerut mamei sale o fotografie, a constatat că persoana cu care vorbise era exact tatăl lui. În plus, acesta îl avertizează cu privire la unele evenimente viitoare. “Dincolo totul e înscris: şi trecut, şi prezent, şi viitor. Marii călugări, preoţi văd cu ochii minţii ce se întâmplă şi în viitor, ce s-a întâmplat în trecutul tău, pentru că dincolo totul e deschis. Sunt toate instantaneu şi simultan prezentate. Cei care au acces la dimensiunea de dincolo pot să îţi spună ce ţi se întâmplă. Sunt convins că unii au vise premonitorii. Dacă nu ar exista visele premonitorii, am putea să spunem că nu există o altă existenţă dincolo. Şi mie mi s-a întâmplat să visez, mai ales în momentele dramatice, de exemplu când a murit mama mea”, a precizat Dumitru Constantin Dulcan.
Mare atenţie la gânduri!
Medicul vorbeşte în carte şi despre gândurile noastre care influenţează spaţiul în care ne mişcăm, dar şi universul. “Gândul nostru are şi un aspect de ordin fizic, se propagă în spaţiu şi afectează mediul ambiant şi mediul cosmic. Gândiţi-vă la stadiul actual al lumii. Sunt ţări unde există oameni care acum se omoară pe străzi, gândiţi-vă la aceste acţiuni nefericite ale unor extremişti. Toate acestea înseamnă gânduri negative care se emit în spaţiu. Gândul nostru e energie care are impact, acest impact disturbă funcţionarea universului, el îşi reechilibrează aceste tulburări de pierderi de energie prin noi. Are efecte benefice asupra sănătăţii, gândirea pozitivă. Gândul negativ înseamnă invidia, răutatea, ura, calomnia, frica”, a subliniat medicul.
“Stresul are un rol în existenţa noastră”, dar să nu-l păstrăm prea mult
Pe de altă parte, nici stresul nu trebuie ignorat. E important să nu ne prelungim stările de nemulţumire, de îngrijorare, pentru că putem ajunge la boli grave. “Toţi suportăm stresul. Nimeni nu e lipsit de stres. Stresul are efectul pe care i-l acordăm noi. La un impact fizic, psihic, organismul răspunde prin nişte reacţii. Aceste reacţii ne îmbolnăvesc. Dacă ştim că acest lucru ne face rău ar trebui să reacţionăm prin pasivitate. Şi eu am fost supus la fel de fel de reacţii neplăcute. Dacă aş fi ştiut la acea vreme că aceste lucruri nu au aşa importanţă, aş fi reacţionat de genul: ei, toate trec. Se pare că Cineva acolo nu vrea să fie aşa. Cineva îţi dă acele evenimente fericite şi te lasă să duci picătură cu picătură până la ultima picătură a paharului şi abia când s-a terminat spune: acum ai scăpat, acum eşti salvat. Şi stresul are un rol în existenţa noastră. Ar trebui să învăţăm să ne adaptăm la rolul stresului. Să evităm stresul. Stresul imediat e o provocare, un antrenament. Ori de câte ori avem o durere, sau un ins care nu ne place, orice gând negativ, înseamnă o energie negativă. Neuronii noştri nu se mai refac, creşte riscul de accidente vasculare, riscul de îmbolnăvire cu Alzheimer. Cine nu are motive de supărare? Toţi avem aceeaşi sensibilitate. Povestea noastră e cât o ţinem în noi. Hai să ne aducem în mintea noastră un eveniment pozitiv”, a adăugat autorul cărţii.
“Atunci când abdomenul nostru e mare, creierul devine mic”
În volum e abordat un capitol şi despre frumuseţe, despre mijloacele naturale care ne ajută să ne păstrăm frumoşi din punct de vedere fizic. Un alt capitol extrem de interesant se referă la reîntinerire. Autorul ne avertizează că “monotonia ne ucide, ne atrofiază creierul”. Un efect negativ îl au şi “sedentarismul, lenea intelectuală şi hrana proastă”, dar şi obezitatea. “Atunci când abdomenul nostru e mare, creierul devine mic”.
“Dumnezeu a lăsat ca fiecare individ să aibă sensul lui, rostul lui…Suntem dependenţi unul de altul”
La finalul conferinţei, Dumitru Constantin Dulcan a abordat şi unul din capitolele cu mare impact asupra cititorilor; neuroeducaţia care înseamnă folosirea tuturor mijloacelor moderne în scopul învăţării. “Copilul ar trebui să înveţe din plăcere, nu din frică. Pentru ca un copil să înveţe din plăcere nu-i daţi lucrurile de-a gata. Să învăţăm ca aceşti copii să-şi găsească un loc sub soare, chiar dacă la acea vârstă nu au însuşirile pe care le-am dori noi. Nu toţi pot să fie medici, ingineri, savanţi, dar Dumnezeu a lăsat ca fiecare individ să aibă sensul lui, rostul lui. Fiecare din noi venim aici cu un rost. Chiar şi un portar dacă îşi face datoria e plăcut lui Dumnezeu. De aceea societatea e una a diversităţii. Aceasta e frumuseţea ei. Vă daţi seama cum ar fi dacă toţi am face la fel, ne-am îmbrăca la fel, am vorbi la fel? Dumnezeu a avut grijă ca societatea să fie extrem de diversificată şi fiecare să ne găsim locul nostru. Toate aceste lucruri ne spun aşa: avem premise ştiinţifice să ne schimbăm existenţa. Noi toţi suntem unul în serviciul celuilalt, noi suntem dependenţi de ceilalţi. Păi haina pe care o port, hrana pe care am mâncat-o la prânz am făcut-o eu, maşina cu care merg am făcut-o eu? Am datoria ca ceea ce fac pentru celălalt să fie de înaltă calitate. Nu suntem independenţi. Fiecare suntem în serviciul celuilalt. Când vom înţelege această responsabilitate, atunci lumea va fi alta”, a concluzionat medicul neurolog. La final, acesta a răspuns la întrebările venite de la participanţi.
