Cei 46 de absolvenţi ai Liceului Gheorghe Şincai, generaţia 1950, s-au întîlnit la început din zece în zece ani, apoi din cinci în cinci ani şi, în ultima vreme, anual. Însă numărul lor scădea an de an şi la un moment dat şi-au zis că nu mai are rost, mai rămăseseră cîţiva… La ultima întîlnire, în 2010, au făcut un pact, ca în prima sîmbătă din luna iunie, la ora 12, ultimii colegi rămaşi în viaţă să meargă la Monumentul Ostaşului Român din parcul municipal Baia Mare şi unul dintre ei să citească numele celor 46 din catalog!
Ultimii şincaişti din generaţia 1950 sînt două doamne, una din Cluj-Napoca, Aurica Pop, şi Silvia Mare, locuieşte în Baia Mare şi la 92 de ani este sănătoasă cît se poate (are unele probleme cu văzul şi auzul), dar azi va merge în parc şi va citi cu voce tare catalogul. O asistă fiica sa, Tosca.
Colegii de liceu au murit pe rînd, lista este lungă, Silvia Mare îşi aduce aminte de profesoara de educaţie fizică Antoaneta, soţia doctorului Dragoş. De Vasile Bozîntan, inginer silvic în Cluj. De economistul Ioan Buciuman. De Zaharia Cherecheş, unchiul primarului Cătălin Cherecheş. De farmacista Florica Crăciun. De şeful UJCM, Vasile Dragoş. De directorul Virgil Grobei al Trustului SMA Maramureş (decedat în 16 iunie 2017). De inginerul silvic Teodor Lupşe, şi el plecat recent. De Victoria Săsăran de pe Valea Borcutului, agronom. De neurologul Liviu Dragomir – are un fiu medic. De Mihai Husian, director la Statistică. De avocatul Jean Pop. De Traian Inceu, inspector BNR. De Gheorghe Manţa, şef la transfuzii de sînge. De dr. Elena Mierlăcioiu din Deva. De farmacista Maria Filipaş din Seini…
Unde ne sînt entuziaştii, visătorii, trubadurii?!, vorba lui Vlahuţă. Nu mai sînt, au rămas fiii lor, nepoţii şi strănepoţii, să ducă mai departe tradiţia familiei, ţinutului şi a ţării. Silvia Mare (născută Suciu, în Cicîrlău), are 2 fiice care trăiesc în România, 3 nepoţi şi 6 strănepoţi (toţi locuiesc în Finlanda şi Canada) – îi aşteaptă în 14 iulie 2019 să vină acasă.
Azi, 8 iunie, va striga numele colegilor la statuie! Au fost: 16 ingineri, 6 profesori, 4 medici, 4 economişti, 2 ofiţeri, 2 farmacişti, un pilot, un jurist şi alte meserii. Ea n-a făcut facultate precum colegii săi, s-a măritat imediat, cu profesorul ei de matematică, Dumitru Mare, şi a născut două fete. A lucrat la banca naţională, la spitalul judeţean, la combinat, în munci administrative, dar a şi predat ore de limba franceză, pe care a învăţat-o în cei zece ani cît a trăit în Franţa (părinţii săi au emigrat pentru un trai mai bun).
Cînd s-a întors din Paris, era ca o prinţesă. A trecut apoi prin anii de război, a lucrat via alături de mama sa, în Cicîrlău (tata era pe front). După 1944, s-a înscris la Liceul Şincai, unde a învăţat: religie, maghiară, gospodărie, caligrafie, lucru manual, desemn şi celelalte discipline. Era cea mai bună la franceză şi cea mai slabă la limba română, pe care a învăţat-o cu greu, ca pe-o limbă străină. Director al liceului era Vasile Doniga.
Azi, totul s-a schimbat, „Şincaiul” împlineşte 100 de ani de existenţă, generaţiile se succed… „Îmi pare rău după lume!”, ne spune doamna Silvia şi rîde. Este o femeie frumoasă şi harnică (pînă la 80 de ani, a predat ore de franceză, deşi nu e profesoară de franceză, precum fiica sa, Tosca). La 75 de ani, încă lucra în via din Cicîrlău, pe care a primit-o înapoi după revoluţie… Acum stă mai mult în casă şi în curte şi speră să poată merge pe jos pînă în parc, să-şi strige colegii, visătorii, trubadurii, entuziaştii…
