Acest titlu nu doreşte a şoca, ci este concluzia Colocviului revistei „Familia” de la Oradea: literatura română este pe cale de dispariţie în manualele de gimnaziu! Eu am pus-o sub semnul întrebării. Iniţiatorul acestei unice dezbateri, criticul literar şi universitarul Ion Simuţ, a pornit de la o realitate diversificată şi derutantă în momentul de faţă. O veche programă, acum în lichidare, era destul de generoasă cu literatura română, pentru clasele a VII-a şi a VIII-a. La clasele a V-a şi a VI-a, se aplică o nouă programă, pe baza recomandărilor europene, în care locul literaturii române este mult diminuat. Participanţii la colocviu au întrezărit evoluţii îngrijorătoare. Se dezvoltă un spirit nou, care abandonează identitatea naţională şi se instalează uniformizarea.
S-a importat, fără discernământ, de către experţii în ştiinţele educaţiei, moda predării literaturii materne ca pe o formă de comunicare. Elevul este situat în zona pragmaticului, neglijând educaţia culturală a fiinţei umane. Tocmai ce dă personalitate fiecărui om. O concluzie a colocviului a fost ca în manualele de literatură română accentul să cadă pe educaţia estetică şi educaţie naţională. S-a pus întrebarea: de ce formularea distinctă: competenţa de comunicare în limba maternă şi în limbi străine a fost înlocuită, într-un document nefericit din 2018, de formularea: competenţă de alfabetizare şi multilingvistică? A dispărut conceptul de limbă maternă, acel element care se referă la identitatea lingvistică şi culturală ca expresie a identităţii naţionale. Intenţia bună în fond, de a oferi un orizont cultural mai larg, este pripită pentru gimnaziu, iar rezultatul poate fi un fel de literatură pentru copii. Mărturie stau operele, mai puţin reprezentative, cuprinse în programă.
Iniţiatorul colocviului constată că în documentul recent sunt prevederi care parazitează tocmai limba şi literatura română. De ce tocmai acest domeniu cu referire la identitatea naţională? Nu este o pledoarie gratuită pentru noi, deoarece alte culturi sunt extrem de atente, în viziunea timpului actual, cu formarea tinerelor generaţii, având în seamă dimensiunea naţională. Cercetaţi şi veţi constata această realitate. Concluziile Colocviului conţin păreri diverse. Inspectorul din Ministerul Educaţiei Naţionale a pledat pentru învăţarea pragmatică, aducând în discuţie Cadrul European pentru Lectură, care ilustrează spiritul schimbărilor. De care profesorii au datoria să ţină seama. Dar ei au libertatea de a selecta şi alte texte literare. Dilematică situaţie! Universitarul Simuţ şi-a formulat un punct de vedere: ”Considerăm că reprezentarea literaturii naţionale în noile programe trebuie să fie regândită, indiferent de politicile comunitare în domeniul educaţiei, căci, până la urmă, acestea trebuie privite ca recomandări, iar nu ca impuneri cu caracter de obligativitate. Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei nu trebuie să devină un instrument antinaţional, cum erau instituţiile sovietizării în primul deceniu postbelic. Contestăm, prin urmare, nu actualizarea viziunii în politicile curriculare, ci aplicarea acestora fără rezerve, cu obedienţa specifică prizonierilor, cu sau fără voia lor, în mrejele influenţelor externe, menite să anihileze spiritul identitar naţional.”
Nu suntem antieuropeni dacă ţinem la sentimentul construit prin secole cu răbdare şi consolidat de o demnitate naţională, care a făcut posibilă crearea României Unite, al cărui Centenar tocmai l-am cinstit. Revista în care a debutat Mihai Eminescu a pus în mişcare idei extrem de necesare pentru identitatea noastră naţională. Ştim că trăim şi vrem să trăim într-o Europă a naţiunilor, în care identitatea fiecărei naţiuni trebuie respectată şi, mai ales, cultivată din şcoală. Pentru asta, literatura română să nu dispară din manualele de gimnaziu. Ţara nu se apără doar cu arma. Aşteptăm şi alte puncte de vedere. Până atunci, citiţi pentru a trăi!
