Am întâlnit un om care, prin tot ceea ce este şi ce face, mi-a confirmat şi mi-a reînviat credinţa că există, chiar şi în aceste vremuri de superficialitate extremă, dragoste nestinsă pentru a munci, a se zbate, a persevera şi a spera în idealuri imposibile şi de neconceput pentru cei ce nu pot înţelege puterea pasiunii. Îmi vine în minte ce scria Balzac: ”Nimic altceva nu-i cu putinţă pentru mine decât munca fără preget căreia m-am dăruit, munca aceasta, mântuitoarea mea, care-mi va aduce libertatea, care-mi va da din nou aripi”. Aceste cuvinte se potrivesc perfect femeii despre care vreau să vă vorbesc.
Undeva lângă Baia Mare, în satul Buşag, am avut privilegiul să întâlnesc o fată de 30 de ani, care pare însă adolescentă, este mereu zâmbitoare, vorbăreaţă, deschisă… Câteva minute în compania ei te fac să te simţi ca şi cu un prieten vechi din copilărie, căci nu vezi falsitate la ea sau aroganţă şi nici atitudini de superioritate. Este un om aşa cum trebuie să fie un om. Ea iubeşte animalele, a crescut la ţară, în preajma animalelor. Dar a făcut şi şcoală, s-a specializat în Agroturism Montan şi apoi în Teologie Pedagogică. Ba mai mult, vreme de 8 ani, a jucat fotbal, fiind titulară în echipa de fotbal feminin ”Independenţa” din Baia Mare, unde a jucat în meciuri din campionatul naţional. Munceşte foarte mult, de una singura întreţine două gospodării cu 6 cai şi 3 bovine. Dar are şi serviciu. N-am mai întâlnit pe cineva asemeni ei, e de mirare ca o femeie să lucreze atât de mult. De unde are atâta putere de muncă şi dăruire pentru animale?!…
”Din pasiune şi pentru a face ceea ce trebuie făcut, a nu fugi de responsabilităţi şi a avea curajul să speri şi în tine şi în viitorul ce ţi-l doreşti” – mi-a răspuns Ligia.
O cheamă Ligia-Maria Muntean şi caii sunt pasiunea ei cea mai mare, pentru aceştia ar face orice sacrificiu. Odihna şi somnul nu au prioritate, mai întâi caii să fie hrăniţi, curaţi şi în siguranţă, asta e prioritatea Ligiei. Vine de la serviciu şi merge direct la cai, la grajd, chiar dacă este seara târziu, nu contează, ea trebuie să cureţe, să-i adape, să-i hrănească, deşi este epuizată de munca de peste zi.
Mulţi o descurajează, îi spun că nu rentează să ţină cai. Aşa că face totul de una singură. Nimeni nu o ajută să realizeze ceva legat de cai şi visul ei. Îşi doreşte să creeze un loc unde oamenii, copii, tineri sau adulţi, să poată interacţiona cu caii. Vrea să simtă şi ceilalţi ce simte ea când este în preajma acestor animale.
Mai există, din păcate, şi crescători de cabaline care folosesc bătaia şi îi supraexploatează prin muncă. Sunt cai cu ”spiritul frânt”, agresaţi, dresaţi forţat. Ea, Ligia, nu acceptă aşa ceva. Caii ei sunt crescuţi şi iubiţi ca un membru de familie, iar răspunsul lor este în consecinţă. Atitudinea cailor ei este de libertate, sunt practic liberi, deci au spiritul viu şi, în acelaşi timp, sunt blânzi şi răspund pe măsură la afectivitatea oamenilor. Copii, mai ales, îi adoră, vor să-i mângâie, să-i atingă, să fie în preajma lor.
Vara, caii sunt ţinuţi pe o păşune unde copiii şi adolescenţii vin să-i vadă, însă deocamdată nu sunt condiţii prea bune pentru acest lucru. Ligia lucrează să amenajeze un loc special în care oamenii şi caii să fie împreună, dar nu reuşeşte. Însă asta nu o înfrânge, greutăţile nu o descurajează, şi continuă să ţină caii, mânată de visul de a putea împărtăşi cu alţi oameni ceea ce ea simte pentru cai.
Pasiunea, energia şi dârzenia cu care, zi de zi, inclusiv duminica, munceşte, trăieşte şi speră este un model de urmat, respectat şi admirat. Persoanele din viaţa Ligiei, prieteni, familie, cunoştinţe, trebuie să fie mândri că această femeie se află în preajma lor. Din păcate, greutăţile pe care le are de trecut sunt tot mai multe… Cunoscând-o acum pe Ligia şi văzând-o cum lucrează cu animalele, înţelegându-i pasiunea pentru zootehnie şi mai ales pentru cai, avem convingerea şi credinţa ca va izbândi în visul ei, chiar dacă va fi singură… Va reuşi singură, iar toţi cei care o descurajează şi nu o înţeleg nu mai contează. Contează doar că o fată care iubeşte animalele va izbândi.
I.V.S.
